Parcul se întindea în toate direcțiile,înconjurând Universitatea ca un halou și era împărțit în sectoare.Cei doi se apropiară de zona de recreere,unde trona o clădire cu forme vegetale,unduioase,fabricată dintr-un material albastru cu aparență fluidă.Au urcat cu liftul până la ultimul etaj,apoi au ajuns pe acoperișul ce adăpostea o imensă piscină.Priveliștea era frumoasă, din loc în loc se zăreau oaze verzi cu pâlcuri de copaci, zona rezidențială cu numeroase clădiri în formă de sferă,scoică sau jumătate-de-rodie,lacurile artificiale cu apa lor albastră scânteietoare și cerul cu nuanțe de bleu.În depărtare,apele lui Teftha fremătau ușor.
Azura se aruncă în apă.Andrus o urmă de îndată și înotară sincron pană în capătul bazinului.Se sprijiniră de marginea lui,cu ochii spre priveliștea răpitoare din față.
-Niciodată nu o să mă pot sătura de acest oraș! exclamă Andrus.
-Și pe bună dreptate.Nu îi lipsește nimic pentru a fi perfect.O să-mi pară rău atunci când va trebui să îl părăsesc.
-Te gândești la ce mă gândesc și eu? o întrebă el cu ochi scânteietori.
-S-ar putea să nu îl mai văd multă vreme după Inițiere,dacă aleg să lucrez pentru Comandament...
-Să înțeleg că hotărârea a fost deja luată?
Azura privi gânditoare orașul colorat apoi se întoarse spre el.
-Nu,nu sunt încă convinsă și oscilez între mai multe alternative.O să rămân o vreme pe acasă,ca să fie și mama mulțumită;ea tot speră că o să mă apuc de medicină și o să rămân să muncesc aici,dar cred că știe că nu va fi așa.Până mai rămân,vreau să îi fac pe plac,să nu zică că nu am luat în calcul toate posibilitățile.
-Semeni mult cu tatăl tău.Și eu mă identific cel mai mult cu tata.Cam așa era și el la vârsta mea,mai zbuciumat de fel,pus pe gânduri și fapte mari.Probabil ca o să lucrez în Uniunea Stelară,așa cum a făcut și el.Are acolo o mulțime de contacte,care mă vor ajuta poate în ceea ce aspir.
-Când spui aspir,te gândești cumva la cum să faci curățenie? Să ști că avem un robot-aspirator foarte bun acasă,mama îl folosește...
Andrus o împinse de cap și o scufundă în apă,dar ea se zbătu și ieși la suprafață,apoi începu să îl stropească.Geamănul o luă pe sus și începu să alerge prin piscină cu ea în brațe,apoi se aruncă cu tot cu fată în apa răcoroasă.Se întâlniră la adâncime și porniră într-o tacită întrecere subacvatică.
După câteva minute Andrus fu nevoit să ia o gură de oxigen și asta îi aduse un avantaj Azurei,care înota ca o săgeată albăstruie.Ajunsă la capătul opus,urcă scările și ieși din bazin,apoi se întinse pe un șezlong,lăsându-și tălpile mângâiate de iarba mătăsoasă.Peste câteva secunde,brunetul se trânti și el în șezlongul de alături,confecționat dintr-un material translucid,ca sticla topită.
-Se pare că mă bați și la categoria înot,dar ce pot spune,nu toată lumea are anumite privilegii...genetice,glumi el.
Fata închise ochii,oferindu-se razelor calde ale soarelui.
-Dacă mă mai ironizezi o să...
-O să...ce?
-Pfff...
Azura decise să se răzbune mai târziu.
El se întinse mai bine,apoi puse mâna lângă șezlong și apăsă butonul ce se afla pe dispozitivul cilindric.Se auzi un zgomot și mașinăria eliberă pe o tavă două băuturi.
-În caz că te dezhidratezi draga mea,îi zise Andrus cu același zâmbet zeflemitor pe buze și îi întinse unul dintre pahare.
-Este licoarea mea favorită,cum de ai ghicit? ironiză ea.
-Oare?
Ea nu mai zise nimic,începu să bea,bucurându-se de liniște.Dar liniștea nu ținu mult.
-Sper că mâine dimineață ne vedem la antrenamente.Nu vreau ca să faci "os mort"și să te trântesc la podea.Nu cred că ai suporta umilința...
-Cuvântul "înfrângere" nu are ce căuta în vocabularul meu.
-Ah da,am uitat de mândria care îi caracterizeaza pe membrii familiei Allazar...
-Noi preferăm să îi spunem demnitate dar fie și cum spui tu...
-Te-ai ofuscat?
-Eu!? își dădu ea ochii peste cap.Nicidecum!
-Minți...
Azura îl pocni; brunetul îi prinse mâna ca într-un clește și o lipi de obrazul lui,apoi o săruta ușor,jucăuș.Stătu așa câteva secunde,părând că nu mai vrea să îi dea drumul.Ea îl privi derutată.
-Acum îmi poți da mâna înapoi?
El râse,dezvăluind o dantură orbitor de albă și îi lăsă brațul.
-Vrei să mergem la regenerare?
-Da,chiar simt nevoia...Mă simt ciudat de obosită,murmura ea.
-Poate ar trebui să îi faci o vizită lui Erass.
-Poate...
Peste o jumătate de oră,cei doi se relaxau în cele două sarcofage de cristal,cu capac transparent,care emiteau lumină ce îi brăzda de sus până jos,ca într-un flux-reflux de culori.O muzică liniștitoare izvora din pereți,aducând corpul emoțional la parametrii normali.Azura nici nu realiză când o furase somnul.
Clipi des,simțind o atingere.Zări ochii negri ai lui Andrus privind-o atent.
-Chiar ai avut nevoie de relaxare.Dormi de spargi sarcofagul.
-Mare Univers...râse ea.Nu mi s-a mai întâmplat.
Cred că mă simt mai bine acum.Mergem în Sala Jocurilor? Eu și tu contra invadatorilor!
-Asta e Azura pe care o cunosc eu! Cine ajunge ultimul e cel mai mare leneș!
Andrus o rupse la fugă pe coridorul lung,urmat de fată.Deschise o ușă și intră într-o sală mare,întunecoasă,presărată de labirinturi virtuale cât vedeai cu ochii.Manevră ceva la un panou și labirintul se lumină brusc,într-un galben pal.
-Ce alegem de data asta?
-Programul Cyborg,se pronunță ea.
-Armă?
-Pistol cu puls,să le topim circuitele.Și săbii.
-Haha...Bine,cyborgi să fie,ca să te simți stimulată! râse el.
După ce activă setările,Andrus se apropie de intrarea în labirint și își prinse brățara de încheietura stânga.Fata îi imită gestul.
-Sper ca îți mai amintești cum se face,că nu vreau un scor mic la jocul asta.
-Rămâi în spatele meu dacă îți e frică,aruncă ea.
-Nu mai bine îți...păzesc eu spatele? râse Andrus.
Azura se încruntă apoi activă brățara.În secunda următoare corpul ei fu îmbrăcat în armura ce sclipea spectaculos în albastru.Dacă nu ai fi atins-o,ai fi putut jura că este reală.Andrus făcu la fel,cu singura deosebire că a lui era de culoare violet.
Pășiră cu mare atenție prin labirint,unul în spatele celuilalt.
-Nu uita,să nu te țintească în frunte,că pierdem jocul.
-Mai bine te-ai preocupa de tine,că eu mă descurc,îl înțepă ea.
-Îți mai amintești punctul lor sensibil? îi zise el pe măsură ce se deplasau în labirintul întortocheat.
Brățara își schimbă culoarea din verde în roșu,semn că o amenințare se apropia.Din peretele din dreapta apăru un cyborg în armură cenușie,care flutura amenințător o armă.În secunda următoare,în spatele lui Andrus apăru încă unul,care scoase o sabie cu laser și îl atacă.Azura privi în fața ei cu ochii strânși și văzu ieșind din pereți alți și alți cyborgi care se îndreptau spre ei.Deschise focul asupra lor,rostogolindu-se pe jos,astfel încât să nu o poată lovi .Ochi trei dintre ei,care se volatilizară pe dată și se îndreptă trufașă spre cel mai mare.Acesta scoase o sabie uriașa,presărată cu butoane și se încinse un duel pe cinste.Între timp,Andrus se lupta cu doi cyborgi deodată,care ajunseseră în proximitatea lui.
Lupta se încheie fără mari dificultăți și se așterni liniștea.
-Lumea asta virtuală scoate tot ce e mai bun din mine,surâse Andrus,ștergându-și fruntea.
-Ce urmează? Ce a fost până acum,cam floare la ureche sincer...
Coridorul pâlpâi și brățara își schimbă culoarea în negru,semn că se aflau pe drumul greșit.Azura coti spre coridorul din stânga,colorat în roșu.Merseră precauți,când din podea răsăriră o duzină de cyborgi-câine,lătrând metalic și fluturându-și cozile.Cei doi se așezară umăr în umăr și traseră fără încetare,iar animațiile se volatilizară.Pe măsură ce se apropiau de finalul jocului,cyborgii se înmulțeau și deveneau tot mai puternici.Armura virtuală a lui Andrus fu atinsă în dreptul umărului și brățara lui pâlpâi.
-Tocmai ți-au fost scăzute cinci puncte,mormăi nemulțumită Azura.
-Eh,ce contează cinci puncte dintr-o sută? râse el.
-Eu vreau să câștig acest joc cu punctaj cât mai mare,așa că fii atent de acum încolo.
-Da,să trăiți! zise el militărește și pufni în râs.
-Ce găsești așa de amuzant? zise ea și se întoarse spre el,cu mâinile înfipte în șold.
-Nu găsesc nimic amuzant,știi bine că nu îmi permit să râd de tine pentru că...
Un cyborg uriaș își făcu apariția în spatele ei.Andrus ridică pistolul și trase exact pe lângă urechea Azurei,direct în pieptul gigantului.Fata auzi zgomotul specific volatilizării și se întoarse surprinsă.
-Tocmai ți-am "salvat" viața,îi replică el.
Ea încruntă din sprâncene.
-Și? zise ea țâfnoasă.
-Nu ai recunoaște că sunt bun de ceva nici dacă te-aș pica cu ceară,râse el.
-Dar ești foarte bun! Să îmi păzești spatele...La atac însă,lasă pe alții mai capabili! zise ea și o luă de-a lungul coridorului.
Andrus o urmă amuzat,făcând glume pe seama ei,pe care ea se prefăcea că nu le pricepe.După ce învinseră un cyborg de cinci metri și consumară toată muniția,jocul se sfârși.În capătul coridorului pâlpâi o luminiță și întreg labirintul dispăru,dezvăluind sala goală.Concomitent,armurile lor se disipară.Deasupra pluti auriu un număr: 95 puncte.
-Dacă ar fi fost real,tu ai fi fost acum grav rănit,îi zise ea.
-Până ajungem la partea cu realitatea,mai avem timp să ne antrenăm.Haide,camarade,nu te încrunta,o luă el de umeri.
Ea se îmbună,simțindu-i atingerea protectoare.Părăsiră sala adânciți în gânduri.
***
Umbrele se lungeau pe Merkana,îndreptându-se vijelios spre un crepuscul colorat.Fulgere se zăreau prin norii de un albastru închis,încărcați de electricitate.Pe poarta unui parc intrară două femei care mergeau molcom spre casă,râzând.
Azura stătea în camera ei,privind tavanul cu ochii întredeschiși.Simți o undă în minte și se duse spre zona comună.Acolo îi găsi pe Arissa și pe Enuk care luau masa alături de o femeie înaltă,bine făcută,cu părul alb până la jumătatea spatelui și o statură mândră.
Fata cu ochi neliniștiți fugi spre ea și o strânse în brațe.
-Bunico...
-Draga mea...
Femeia o strânse la piept.
-Aș prefera să îmi spui Almena,apelativul de bunică mă face să mă simt foarte bătrână,glumi ea.
-Arăți foarte bine mamă,râse Enuk.
-Dacă nu ar fi sarcofagul...Azura,scumpă mea,lasă-mă să te privesc...Mare Univers,ce mult ai crescut și ce femeie superbă ai devenit!
-Mulțumesc bunico...Almena,zise ea șovăitor.
Femeia râse.
-Sunt sigură că o să te obișnuiești până la urmă.Acum ești destul de mare ca să îmi poți spune pe nume.
Femeia îi mângâie brațele și continuă să o privească cu ochii ei albastru închis.
-De când aștept să avem o discuție în particular,să îmi spui ce aventuri ai mai avut în ultimul timp,ce planuri ai de viitor,ce meserie ți-ai ales...
-Eu aș lua-o puțintel mai ușor,replică Arissa.Încă nu a avut Inițierea și nu s-a decis ce să aleagă...
-Nonsensuri,draga mea...Sunt sigură că ea știe exact ce dorește să facă,dar încă nu se poate pronunța.
O luă pe fată de braț.
-Azura...Să mergem la o plimbare prin Sala Oglinzilor.
***
Cele două femei se plimbau agale prin sala imensă,cu sclipiri viorii.
-Draga mea,voiam să te întreb dacă Arissa ți-a menționat ceva despre moștenirea ta de familie.
-La ce te referi,bunico?
-Mă refer la moștenirea ta genetică,la talentele native...
-Nu mi se spune nimic în cea mai mare parte a timpului...
Almena îi zâmbi.
-Toate lucrurile la timpul lor.Firește,după Inițiere vei avea parte și de tratamentul special al familiei Allazar,în care ți se vor explica anumite lucruri;vei înțelege mai bine de ce posezi anumite talente și cum le poți valorifica.Dacă te gândești să lucrezi pentru Federație,cel mai probabil te vei orienta spre luptele tactice,spionaj,misiuni de recuperare și alte asemenea.Pentru aceasta,nu ai nevoie doar de o pregătire bună în sala de antrenamente,ci și de o pregătire mentală corespunzătoare și desigur trebuie să fii inițiată în arta seducției.
Azura se uită la ea ciudat.
-Și cu ce m-ar putea ajuta pe mine în lupte așa ceva?
-În lupte nu-ți va fi de folos,dar în misiunile de spionaj categoric.Vezi tu draga mea,acolo armele convenționale nu mai sunt de ajuns și trebuie să înveți să utilizezi și...altfel de arme.
-Tu ai folosit asemenea metode?
-Desigur.Spionajul presupune control mental,manipularea adversarului,hipnotizare și de ce nu,seducție.Faci orice ca să îți atingi scopul,acolo unde armele ar crea mai degrabă un dezastru decât să repare situația.
-Într-adevăr,nu prea mă pricep la astfel de lucruri.
-Prostii scumpa mea,ești un talent înnăscut.Mi-a povestit Arissa că toți bărbații care te cunosc cad răpuși în fața ta,mai rău ca pe câmpul de bătălie,râse ea.Trebuie să te folosești de acest farmec pe care îl posezi,nu să îl lași nepotențat.Când vei stăpâni această artă,niciun bărbat,indiferent de ce rasă ar aparține,nu va putea să îți reziste și atunci îl vei putea manipula ușor.Încă nu ai idee cât de puternică ești.Desigur,vei folosi aceste tactici doar în misiuni de această natură,nu și cu ceilalți bărbați.Nu de altă,dar nu va fi necesar.
-Nu m-au preocupat în mod special Legăturile,șopti ea.
-Și totuși mi se pare că ai deja o Legătură cu Markus.
Azura o privi surprinsă.
-Credeai că nu știu? Mie nimic nu îmi scapă,sunt la curent cu noutățile.Dar asta e doar începutul,multe alte experiențe te așteaptă până în momentul în care îți vei găsi Perechea.
-Toată lumea aduce vorba de această Pereche,dar eu cred că se exagerează.
-Ce vrei să spui cu asta?
-Adică este posibil să existe,dar la această vârstă ar trebui să ne gândim la carieră...
Femeia zâmbi mândru.
-Semeni atât de mult cu mine! Arissa a fost mereu orientată spre partea cu familia și copiii,eu mă gândeam doar la carieră și cum să avansez în grad.Însă,să nu cazi în această capcană și să nu mai vezi nimic altceva.Trebuie să păstrăm un echilibru în toate aspectele vieții noastre.Deocamdată ai și tu dreptatea ta,ești foarte tânără și ai tot timpul înainte.Dar asta nu înseamnă că nu vei primi Inițierea amoroasă.Tradiția,zâmbi șăgalnic bunica.
-Sunt deschisă la orice lucru care mă poate ajuta să evoluez.
-Ești la fel de sârguincioasă ca și Enuk.Acum să nu crezi că am venit până aici degeaba.Cât timp voi sta la voi am să te învăț multe lucruri,nu doar la nivel teoretic,ci și practic.Anul Maturității trebuie să te prindă pregătită.
-Apreciez că ai venit să mă ajuți.
-Un fleac draga mea...Un fleac.Mă plictiseam groaznic pe Enoa.
Azura o privi complice și începu să râdă.
-Crezi că o să mă descurc la Inițiere?
Bunica o privi atent,aproape aspru.
-Ești o Allazar,nu uita.La noi în familie cuvântul "înfrângere"nu există!