Amurgul se lasa peste Zathora.Cu gandurile duse departe,Azura savura o bautura galbuie cu gust parfumat,mangaind cu mana stanga blanita pisicii,care nu se mai dezlipea de ea.Urechea ei surprinse niste sunete venind de la parterul casei.Scapa paharul din mana si bautura se rostogoli pe podea.Thea fugi din poala ei.
-"Andras..."
Vocea cu ecourile binecunoscute se auzea din biblioteca tatalui ei.
-Am venit sa imi iau la revedere,zise Andras pe cand Azura deschidea usa.
Arissa si Enuk stateau in fata biroului din lemn masiv,cu Kris alaturi de ei.Arissa deschise bratele larg.
-O sa iti simtim lipsa nespus,dragule,il stranse ea la piept.
-Calatorie sprancenata si mult,mult succes!Sa auzim de izbandele tale cat mai repede posibil,zise Enuk si il imbratisa la randu-i.
Fata deveni palida.Abia acum incepea sa inteleaga cu adevarat ca nu il va mai vedea,auzi si simti o lunga perioda de timp.Cand se vor intalni,cine stie daca vor mai fi aceiasi...
-Andras,pot sa vin cu tine?se impancienta ea.
-Mai intrebi?Vei fi ultimul chip pe care o sa il vad inainte de a ma urca in nava.
-Mai este putin timp,asa ca te lasam sa pleci dragule,zise Arissa si ii zambi.
Andras se inclina in maniera veche si cei doi parinti se inclinara si ei.Azura parasi biblioteca precipitata,cu Andras in urma ei.
-Trebuie sa ma imbrac si apoi sa o chemam pe Kira.
-Azura...Linisteste-te,ii zise el bland.Nava pleaca peste o ora.O sa avem suficient timp.
Andras intra in dormitorul ei si se apropie de pervaz,sprijinindu-se,asa cum facea din copilarie.Fata se duse in camera de alaturi,ca sa scoata un costum din dulapul de cristal.Se imbraca rapid,incurcand manecile din cauza emotiei.Thea veni iar sa i se frece de picioare,sesizandu-i nelinistea.
-Nu acum,zise Azura si o impinse usor.
-Ma gandesc ca ar fi mai bine pentru tine sa ramai acasa,draga surioara.
-Ce tot spui acolo?ridica ea tonul.Vin cu tine.
-Cred ca mi-ar placea mai mult daca ultima scena din mintea mea ar fi cu tine linistita aici,decat in centrul orasului,prin multimea de oameni,fara sa am ocazia sa imi iau la revedere cum se cuvine.Adica sa fim doar noi doi.
-Nu te mai prosti Andras,ca o sa ma supar pe tine foc.
-Inainte de plecarea mea?Nu cred ca ai vrea sa parasesc Merkana cu o asa povara in suflet,nu?incerca el sa glumeasca.
Azura ridica mana sa il plesneasca,dar el i-o prinse.
-Incetisor,mica razboinica.Nu vreau sa ma aleg cu vanatai.
-Iti arde de glume Andras!Dar mie nu,pleca ea capul si simti ca lacrimile stau sa vina siroaie.
-Uita-te la mine.
Andras ii ridica barbia si ii privi ochii albastri,acum umezi de picaturi ca roua.Isi deschise bratele.
-Draga mea!o stranse el la piept.Draga mea draga!
Fata se lipi cu nasul de costumul sau albastru si simti pieptul lui dur.Dorea sa nu ii mai dea drumul.El isi propti chipul de crestetul ei si inspira parfumul din par.Lacrimile ei ii udau imbracamintea.
-E totul bine.Te rog sa nu mai plangi pentru mine,o mangaie el usor.
Ea isi scoase fata ascunsa la pieptul lui.
-Imi pare rau.Mi-am promis ca nu voi face nimic sentimental la plecarea ta si iata-ma...
- Pentru mine lacrimile tale sunt mai pretioase decat cristalul.
Ii sterse fata.
-Andras,am ceva pentru tine.
-Ce este?intreba el curios.
Fata aduse micul tablou cu sclipiri ca de apa,care o infatisa pe ea,Andras si Kira.
-Ca sa iti amintesti de noi.
-E superb...Nu are rost sa te mai intreb daca tu l-ai creat.Si eu am ceva pentru tine.
-Dar nu trebuia.Nu am nevoie de un obiect sa imi amintesc de tine.
-Dar ce spui de clipe?zambi el.
-Clipe?se mira fata.
El scoase un mic cristal de forma piramidala,ce scanteia in albastru,iar in interior se vedea o alta piramida mai mica.
-Ce este asta?
-Promite-mi ca te vei uita la el doar dupa ce plec,zise Andras.Si nu vei privi totul deodata,ci cate o scena in fiecare zi.
-Dar ce este?
-Un dispozitiv de stocare a amintirilor.Se activeaza daca apesi aici,in centrul lui,ii arata el.
-Multumesc,zise ea si stranse obiectul in mana.
-Promiti?
-Fie.
-Sa mergem.Parintii mei ma asteapta.
O lua de mana si se apropiara de iesire.Inainte a a parasi gradina de pike,Andras mai arunca in urma lui o ultima privire.
*
In fata parcului era stationata o nava.Parintii lui Andras impreuna cu inca cativa prieteni si Kira,erau asezati fiecare la locurile lor.Azura si geamanul veneau spre nava cu pasi mari,nedezlipindu-si mainile.
-Dragul meu,mai e asa putin,exclama Elia,luandu-l pe Andras de umeri.
-Mama,nu te nelinisti...
-Azura,vino,stai langa mine,o pofti ea pe scaunul din stanga.
O vazu pe Kira in spatele ei.Parea trista.Andras se aseza paralel cu Azura,langa un prieten apropiat.O privi cu coada ochiului.Fata tinea mana in buzunarul hainei,mangaind conturul obiectului piramidal.Campul de siguranta se activa automat si nava decola usor.
In piata orasului era stationata o nava uriasa,de forma cilindrica,cenusie,cu lumini galbui.Sute de tineri impreuna cu parintii si alti membri ai familiei isi luau la revedere.Locul era impanzit cu nave mici,de diferite marimi.Tatal lui Andras cauta un loc disponibil pentru aterizare,Andras ii indica un loc apropiat de uriasa nava de transport galactic.
Cand luminile se oprira,toata lumea iesi afara.Azura se tinea de mana cu Kira,cu inimile stranse.Andras isi aranja parul cu un gest scurt al mainii apoi inspira adanc.Familia si prietenii se inclinara apoi pusera mana pe umarul lui Andras,in semn de la revedere.Parintii il imbratisara si ii dadura ultimele sfaturi.In harmalaia ce se iscase,Azura nu deslusea cuvintele,dar il vedea incuviintand din cap.Simti o unda calda in minte.
-"Azura...Esti bine?"
Geamanul se afla cu spatele spre ea,dar totusi il simtea asa de aproape.
-"O sa fiu bine...Sa nu pleci inainte sa...
-Nu-ti face griji..."
Multimea se aseza pe doua siruri ordonate.Un barbat imbracat intr-o uniforma de un albastru inchis dirija tinerii spre cele doua intrari principale.Femeile se asezara pe sirul din stanga,iar barbatii pe cel din dreapta.
Elia isi mai imbratisa inca o data fiul,cu lacrimi in ochi.Andras se napusti spre Kira,luand-o pe sus si ea incepu sa rada.Apoi ii sopti ceva la ureche,privind in directia Azurei.
-Da,da...zise bruneta si il stranse tare.Ai grija ce faci,zanaticule.
El o pupa pe nas si apoi veni spre fata albastruie.Isi pierduse veselia.Ii lua mainile.Statura fata in fata fara sa spuna nimic.Undele lor telepatice trepidau.Andras inghiti in sec.Avea un nod in gat care nu voia sa dispara.Se uita spre buzele ei,simtind un impuls nestapanit sa le atinga.In loc de asta ii oferi un sarut de diamant,cald si tacut,pe frunte.Fata inchise ochii.Il trase spre ea si il imbratisa,apoi privi peste umarul lui.
-Sa ai grija de tine,il auzi soptindu-i in ureche.
-Oceanul va fi mai trist acum.
-Aminteste-ti de mine cand vei canta alaturi de popoarele marii,zambi el si se desprinse cu regret.
-Cu bine Andras.
-Cu bine Azura.
Barbatul isi desprinse mainile din ale ei.Simtea ca inima ii frige si doua cuvinte ii raneau buzele,fara insa sa poata iesi afara.Credea ca va avea curaj sa le spuna,dar nu putea.Geamana il privea cu ochii mari si barbia ridicata.
Se apropie de sirul desemnat,facand semne de salut.Familia il privi pana disparu in interiorul navei.Azura merse mai aproape,facandu-si loc prin multime,ca sa il mai vada inca o data.Simtea o stare de panica generala pe masura ce legatura cu el incepea sa devina mai slaba.Andras se deconecta de ea.Pamantul ii fugea de sub picioare.
Trapa navei incepea sa se inchida.Azura cauta speriata unda de gand binecunoscuta si cu usurare,vazu ca mai era inca acolo.Tipa in mintea lui,fara sa stie de unde ii venisera cuvintele.
-"Andras,nu pleca!"
Vazu un cap surprins,niste plete negre si o pereche de ochi cu o privire crunta si trista in acelasi timp.Andras era surprins.Schita o miscare sa iasa din rand,dar trapa incepu sa se inchida.Ea alerga mai aproape de intrare.
"-Azura...De ce nu m-ai rugat pana acum?"ii auzi glasul incarcat de amaraciune.
Nava se inchise,luminile incepura sa straluceasca.Apoi decola.