Azura se smulse din sfera alba si se reintoarse in camera.Tanir veni in urma ei.
-De ajuns!rosti ea cu ochii in lacrimi.Nu vreau sa stiu nimic mai mult!
-Nu vrei sa iti vezi alegerea,inteleg.Nu ar mai fi o alegere,daca ai cunoaste viitorul.Dar este bine de stiut ca ai o alternativa,in cazul in care devin de nesuportat.
Fata isi sterse lacrimile pe furis.
-Esti bine?Ce se intampla?se ingrijora el privindu-i chipul tulburat,ce nu mai era ascuns de pletele agitate.
-Toate viitorurile mele vor fi sub auspiciul unor aranjamente politice?Despre ce primejdie vorbea mama ta?Asta nu mi s-a aratat data trecuta.
-Nu stiu nici eu,dar este limpede ca va trebui sa fim impreuna in viitor.In casele regale,sti prea bine cum se fac aceste legaturi,pentru protectia ambelor noastre popoare.
-Da.Prin Uniunea sacra,pe care nimeni nu o mai poate dezlega,nici macar marii preoti.
Tanir incuviinta scurt din cap.
-Inseamna ca nu mai este nimic de facut! se lasa Azura moale pe podea.Unde este libera mea alegere?
-Dar ai mereu o alegere!intari el.Pentru aceasta exista celalalt barbat.La mine nu se poate altfel,voi plati pretul cu singuratatea.Pana la urma,1200 de ani trec repede,nu?
Azura ridica ochii spre el.
-Ce se intampla daca nu te aleg?
-Din ce am vazut,alternativele nu sunt bune.Dar asta se intampla in viitor,sa nu ne facem griji.Acum trebuie sa te concentrezi pe cariera si pe alte lucruri pe care ti le mai doresti.Sa te unesti cu mine doar pentru politica si impotriva vointei tale ar fi o pedeapsa pentru amandoi.Voi respecta dorinta ta,zise el cu regret.
-Adragon este numele tau secret?devie ea conversatia.
-Nu mai este secret acum,zambi el nostalgic.
-E prea mult...Cum ai putut sa pastrezi in tine aceste lucruri,fara sa mi le spui?Acum inteleg multe dintre comportamentele tale...Si ceremonia lunilor si tot ceea ce a decurs din asta.
-Crezi ca a fost ceva premeditat?Crezi ca te-am tinut aproape doar ca sa nu raman singur?Nu-ti trece prin minte ca le-am facut pentru ca nu ma puteam stapani?Ca m-am uitat in aceasta sfera din cauza ca prezenta ta ma tulbura?Nu am nevoie de un dispozitiv ca sa stiu ce simt.Se pare insa ca tu ai nevoie cateodata!zise el cu amar si pe jumatate furios.
Azura se ridica mandra in fata lui.
-Nimeni,nici macar tu...Adragon,nu o sa ma poata opri sa imi traiesc existenta asa cum consider eu de cuviinta!Nu o sa ma impiedice un glob,cuvintele unor himere si nici macar previziunile unei Mari Preotese!Eu sunt Suveranul vietii mele si nu-mi pasa de viitoruri,nici posibile,probabile sau fixe!
Tanir o lua de brat ca un fulger.
-Lasa viitorul!spuse el cu ochii scanteind si fata simti cum spatele ii ingheata.Lasa totul deoparte si recunoaste...Orice ai face,nu poti fugi de tine insati.Nu poti fugi de ceea ce iti este scris.Poti doar sa amani.O stii prea bine,ai darul previziunii dar ceva nu te lasa sa o vezi.Sa fie mandria,caracteristica familiei Allazar?
-Crezi ca sti totul dar nu stii nimic!se infurie Azura si ochii ii se aprinsera.
-Vezi?Esti la fel ca mine.Salbatica,dar blanda,rafinata dar apriga,razboinica si mandra...Semanam mai mult decat crezi!
-Nu vreau sa mai am de a face cu tine!Lasa-ma in pace,zise ea cu vocea sugrumata.
-Prea bine.
Ii facu semn sa o ia inainte si o conduse spre o sala mare.
-Te poti imbraca si cand esti pregatita,ma anunti.
Azura isi arunca de pe ea rochia lunga si alba,fara sa ii mai pese de privirile lui.
-Azura,ce faci?
-Daca tot vom fi uniti in viitor,ar trebui sa ne obisnuim,nu crezi?arunca ea.
Tanir se intoarse cu spatele.
-Gresesti sa te infurii,nu aceasta este calea.Nu sunt eu vinovatul.Am fost la fel de tulburat ca si tine descoperind ceea ce ti-am aratat azi.
Isi trase fermoarul respirand sacadat.Costumul cenusiu i se potrivea perfect.
-Stiu.Dar acum as vrea sa plec.Am multe la care sa ma gandesc.
Tanir o conduse spre iesire.Se urcara in nava si fata se aseza pe locul pilotului.
-Nu ai asteptat sa iti arat darul meu...
-Ajunge!Nu mai vreau niciun fel de dar sau surpriza.In general,as dori sa nu te mai vad.Prezenta ta imi aminteste doar de obligatii,politica si uniuni.Cred ca o sa fiu capabila sa imi conduc propria planeta si fara sprijinul unui barbat.
Tanir se incrunta.Ii transmise ceva telepatic,iar fata clatina din cap,apoi rosti cu voce tare.
-Nu am timp pentru dragoste...
In mod clar,nu isi dorea ca el sa faca parte din unda ei de gand.
Fata manevra niste butoane.Tanir se ridica si inclina scurt din cap,apoi iesi afara.Vedea cum nava se indeparteaza si se face din ce in ce mai mica.Simtea fiori fierbinti in inima si un dor cumplit,amestecat cu durere."Nu o sa renunt!Am timp mai mult decat imi trebuie ca sa te fac sa Vezi adevarul intr-o zi!"
*
Azura conducea nava cu ochii in lacrimi.Se simtea tradata de toata lumea.De parintii ei,care mai mult ca sigur stiau adevarul si de aceea erau atat de binevoitori cu Tanir.De sprijinul politic pe care tatal ei il acorda lui Tao ori de cate ori era necesar.De aranjamentele familiei,care nu o lasau sa aiba Legaturi decat cu cei din familiile regale.De ceremonia celor doua luni,pregatita din timp de catre preoteasa si Enuk.Tanir,care stiuse in tot acest timp conexiunea dintre ei si nu ii spusese nimic.Isi aminti de Andras,care se comporta din ce in ce mai ciudat si nu il mai intelegea.Simtea ca totul ii fusese trasat fara ca sa aiba niciun cuvant de spus.Fara ca sa poata avea nicio alegere.Dar de inima ei cui ii pasa?Simtea un dor sfasietor dupa Tanir si totodata simtea ca trebuie sa stea cat mai departe de el.
Cand ajunse acasa,o contacta telepatic pe Kira si o anunta ca vine sa o vada.Simtea nevoie sa se destainuie cuiva,sau urma sa explodeze.Vreme de o ora,in gradina de trandafiri albastri ai Kirei,au dezbatut subiectul care o framanta.Bruneta facea ochii mari de uimire,ori de cate ori auzea cuvantul"previziune".
-Cine ar putea fi misteriosul barbat?
-Ce mai conteaza?zise Azura.Era evident ca toate liniile temporale duceau in directia lui Tanir.
-Nu toate...Sa nu uitam de mica"eroare"incerca Kira sa o imbarbateze.
-Exact.Eroare...Poate fi o anomalie temporala si doar atat,nimic real.
-Chiar daca ar fi asa Azura,de ce simti durere la ideea sa fii in preajma lui?Pana la urma,sunteti egali.Acelasi rang,mostenire,mandrie.Legaturi foarte vechi intre familiile voastre.Totul este aranjat in favoarea voastra,nu este vorba doar de interesul politic.Si nu uita,tu ai multe responsabilitati,nu esti ca merkanienii obisnuiti.Trebuie sa te gandesti la poporul acestei planete inainte de dorintele proprii.Altfel,pentru ce toata aceasta pregatire a familiei tale,antrenamantele,studiul si toate aceste lucruri pe care le faci de copil?
-Tu esti insasi definitia responsabilitatii,zambi Azura.Cred ca tie chiar ti-ar prii o viata aranjata in cele mai mici detalii,care sa te faca sa te simti in siguranta.
-Nu in cele mai mici detalii,dar mi-ar placea sa cunosc lucrurile care conteaza cu adevarat.Eu nu imi stiu inca scopul.Tie ti se reveleaza putin cate putin.Si cred ca este o mare onoare ca in viitor sa ti se incredinteze atatea suflete de care sa ai grija.
-Sau o mare povara,rosti Azura ingandurata.
-Am inteles,tu vrei sa fii libera.Dar esti...Faci mereu ceea ce iti doresti.
-Nu.Eu am facut mereu ceea ce s-a asteptat de la mine,Kira.De asta si dorinta mea neasteptata de a pleca mai curand la Comandament.Vreau sa imi gasesc singura calea.
-Dar daca destinul tau este protejarea acestei planete pana la final?Nu ai face orice pentru caminul tau?
Azura ridica capul.
-Ba da.As face orice pentru ca acest colt de paradis sa ramana nealterat.
-Bun.Acum incepi sa revii la normal.Nu scap de senzatia ca de fapt nu acest lucru te deranjeaza.Cumva ai intuit mereu ceea ce ai de facut.Ceea ce ce supara este legat strict de mostenitorul planetei rosii.
Azura se incrunta.Kira zambi siret.
-Nu suport faptul ca el imi citeste gandurile fara sa o faca de fapt!rabufni ea.Nu intra pe linia telepatica fara sa ii dau voie,dar totusi stie.Face numai ce doreste,unde doreste si cum doreste...O,e groaznic de stapan pe el si sigur de reusita!Stiu ca nu o sa renunte.
-As spune ca seamana foarte mult cu cineva,rase Kira.Si apoi,este un lucru chiar asa de ingrozitor sa fii iubita de el?Cel putin jumatate dintre femeile Enikei ar dori macar o mica atentie din partea lui.Pe Merkana,nici nu mai vorbim.La fel este si in cazul tau.
-In cazul meu?se incrunta albastreaua.
-Of,eu trebuie sa fiu mereu cea care iti deschide ochii?Toti barbatii de aici,cu varsta intre 25 si 200 de ani merkanieni iti cersesc atentia.Recunosc sa te invidiez cateodata.Dar tu nici nu ii observi,ti se pare natural sa ai tot ceea ce iti doresti.Mostenirea ta vine cu multe privilegii,de care nu mai mentionez acum,dar vine si cu...
-Da,stiu...Responsabilitate.Datorie fata de familie.Onoare.
-Si asa mai departe..Te-as sfatui sa lasi timpul sa treaca si sa nu te gandesti ca viitorul este ceva aranjat...Niciodata nu sti ce se poate intampla,se hlizi bruneta.
-Ce m-as face eu fara tine?zise Azura si o imbratisa scurt.
-Singura intrebare logica pe ziua de azi,clipi Kira ghidus si o imbratisa la randu-i.
-Va trebui sa te numesc Sfatuitorul principal,cand voi ajunge pe tron,zise Azura.
Kira zambi si Azura ii raspunse la fel,apoi incepura sa rada.