Barbatul o lua de mana si o ajuta galant,sa se aseze din nou pe banca.Atingerile lui nu o faceau deloc sa se simta mai bine.Fata simtea ca se sufoca.Stia unde mai vazuse acea privire,ii bantuia noptile de ceva timp,il visase...Stia ca il mai intalnise candva,dar unde...Mare Creator,pentru ce era atat de tulburata?Sigur era prima oara cand se intalneau,cel putin in plan fizic.
-Te simti bine?spuse el si o privi adanc,cu buzele lui senzuale usor frematand.
Azura tresari.De unde ii cunostea starea interioara?
Ralus se surprinse ca o admira,ca parul ei blond-cenusiu ii aminteste de unduirile unei ape stranii,ca pielea albastruie ii aminteste de culoarea cerului intr-o zi rece.Se simti vrajit.Totusi pe fata lui palida,aproape alba,nu se citea nimic.Armata il invatase sa-si controleze foarte bine trairile.Scapa doar un singur gest de nervozitate,atunci cand isi atinse insigna.
Azura se simtea descoperita,invadata.Strainul o privea fara menajamente.Stranse nervoasa cotorul cartii in mana,ca intr-un fel de refulare,nu stia ce sa faca cu mainile.
"Poate bunica are dreptate,e ceva grav daca ma tulbur asa la vederea unui necunoscut...Poate sunt prea sensibila acum sau..."
-Sigur esti bine?repeta el intrebarea.
-Sunt bine,multumesc,ingaima Azura.
-A trecut putin timp de la Initiere,nu-i asa?zambi barbatul abia perceptibil.
-De unde stii? intoarse ea capul surprinsa.
-Emotiile...Nu le poti controla foarte bine.Si...bunica ta mi-a spus multe lucruri despre tine.Am asteptat sa te cunosc,tot ce spunea ea suna minunat.
-Bunica exagereaza,ca intotdeauna.
-Sunt sigur ca Almena nu este inclinata spre exagerari.
Azura amuti.De unde pana unde ii spunea bunicii ei pe nume,intr-un mod asa de familiar?Pana la urma cine era acest Ralus,care parea sa stie cam multe lucruri despre ea?Stia ca sunt prieteni de familie,dar era sigura ca nu il mai intalnise niciodata.
Isi ridica ochii cu greu din poala rochiei.Ii era greu sa il infrunte si simti cum se infurie.Pentru ce atata antrenament daca nu stie sa se controleze?Enuk o atentionase ca emotiile ei vor atinge apogeul,in toate directiile dupa Initiere,dar la asta nu se astepta.Nu avea idee ce subiect sa abordeze,isi simtea mintea goala.
-Interesanta carte,o scoase el din incurcatura.Am si eu un exemplar acasa,este printre cartile mele favorite.
Fata ii arunca o privire recunoscatoare si se gandi ca ar fi bine sa lege si ea doua vorbe.
-Biblioteca bunicilor este foarte veche,dar totusi cea de acasa contine tot ce trebuie.Acolo imi petrec destul de mult timp.
-La fel si eu,adauga el.Sunt de parere ca nu conteaza atat de mult forta fizica,pentru ca forta mentala are resurse inepuizabile.Almena mi-a zis ca vrei sa vii la Comandament,ca ai fost antrenata toata viata ta de pana acum pentru acest lucru.Este adevarat?
Se simti putin interogata.Se pare ca el nu se simtea deloc jenat sa afle ceea ce il intereseaza.
-Da,toata viata m-am ocupat cu antrenamente de tot felul si abia astept sa trec la o noua etapa.Tu esti venit recent la Federatie?
-Abia de cateva luni,dar am deja gradul 3,asa ca mi se permite sa instruiesc recrutii.Daca vii in corpul armatei,s-ar putea foarte bine ca eu sa fiu unul dintre instructorii tai.Ceea ce se poate intampla si in cateva saptamani.
-Tu,instructorul meu?ridica ea spranceana ironic.
-Da,daca te decizi sa imbratisezi aceasta cariera.
Il simti usor amuzat,chiar daca fata lui exprima seriozitate.Se simti mai in largul ei,destul cat sa continue discutia.
-Stiu ca acolo toate antrenamentele sunt duse la cel mai inalt grad de dificultate.Este un regim foarte strict de viata iar regulile sunt reguli.Eu sunt obisnuita deja cu acest sistem.
-Este si normal,il ai pe unul dintre co-Fondatorii Comandamentului la tine aici in conac.
-Sa inteleg ca te referi la unchiul meu,Kamos.
-Da.
-Stii multe lucruri despre noi.
-Nu te impacienta,nu stiam aproape nimic acum cateva zile,dar m-am documentat intre timp.Parintii mei si bunicii tai sunt prieteni,dar eu nu am mai fost pe Enoa de cand eram copil.Am locuit departe de acest sistem.
Azura tresari.Deci se pare ca mai vizitase totusi conacul.Oare ei se mai intalnisera?
-Ne-am intalnit de cateva ori atunci cand eram copii,ii raspunse el,parca simtindu-i gandul.
-Deja...
-Deja stiu cam multe,asa este...zambi el.Imi place sa aflu informatii despre persoanele pe care urmeaza sa le cunosc.Sa zicem ca nu-mi place sa fiu prins pe picior gresit.
-La fel si eu...
-Almena zice ca semanam foarte mult.
-Nu am idee de unde a tras ea aceasta concluzie...zise ea ceva mai intepata.
El o privi din nou scrutator,iar ea ii intoarse privirea.Teama de el incepea sa se disipe,dar pastra totusi distanta,ea la un capat al bancii si el la capatul celalalt.Ralus ii privi floarea prinsa in par.
Se simtea invadata iar."Cum se poate holba asa fara retinere?"
Intalnise multi barbati,pentru ca mediul ei de viata fusese unul predominant masculin,dar nimeni nu ii putea sustine privirea.Se uita la el si il surprinse ca o cerceteaza cu atentie.Ce voia sa descopere pana la urma?Se ridica brusc de pe banca.
Strainul facu la fel,asa cum cereau bunele maniere.Isi duse mana la spate si ramase in postura acea care il prindea atat de bine,a unui lord care sta in gradina lui de trandafiri.
-Cred ca o sa merg putin sa ma plimb,se pronunta ea,simtind impulsul puternic de a fugi de el.Te rog sa ma scuzi.
-Nu este nicio problema,zise el ganditor.
Azura pasi rapid pe poteca,strangand cartea la piept,simtind ca nu-si face datoria de gazda.Era totusi acasa la ea.Isi infranse pornirea de a fugi si incetini pasul.
-Nu ar fi mai bine sa ma insotesti?
-Cu mare placere,zambi el si se apropie de ea pasind hotarat,ca si cand stia sigur ca va urma o invitatie.
Stranse din dinti.Era prea politicos ca sa ii reproseze ceva,desi tare ar fi vrut sa ii zica vreo doua,asa cum facea cu Andrus.Dar aerul lui serios o oprea."Trebuie sa aiba el un punct sensibil..."se gandi ea preocupata,in vreme ce barbatul o urma pe aleile parcului.
***
Inserarea se lasa pe Enoa si umbrele apusului erau insotite de un vant racoros,care o facea pe Azura sa se zgribuleasca.Se apropie de conac cu bratele adunate pe langa piept,strangand cartea,urmata de barbatul cu plete negre.Ralus scoase de pe el haina costumului alb si i-o aseza pe umeri.Sus,in foisor,cei doi bunici contemplau scena.
-Ce crezi dragule,nu-i asa ca se potrivesc de minune?
-Tu si Arissa,mereu chitite sa ii gasiti Azurei un partener,mormai Sohir.Daca va intreb de ce faceti asta,sariti amandoua cu gura pe mine.Nu o sa va inteleg in veci.
Almena rase.
-Putem face macar o incercare,nu?Nimeni nu are ceva de pierdut.Priveste si tu,Ralus a venit mai repede decat parintii lui,doar ca sa o cunoasca.Sigur era nerabdator.
-A venit mai repede pentru ca isi terminase treaba si nu are prea mult timp la dispozitie.Voi femeile vedeti in orice actiune o idila care se pregateste la orizont.
-Ah,am uitat ca gandesti ca un militar.Totusi Ralus este un baiat deosebit,el are si o latura foarte sensibila.Sunt sigura ca i s-a aprins interesul pentru nepoata noastra.Uite ce protector este cu ea.
-Ma rog,cum zici tu asa sa fie...adauga el morocanos.
Seara se lasa in resedinta familiei de pe Enoa,iar oaspetii nou sositi la sclipirea primelor stele tocmai se infruptau din bucatele puse in fata si ciocneau veseli paharele cu celebra licoare albastra,ce facuse inconjurul sistemului.Bunica facea onorurile cu gratie in gesturi,iar Sohir spunea glume peste glume,intretinut si de parintii lui Ralus.
Azura manca incet,fara graba,atenta la orice gest.Se temea ca starea de nervozitate sa nu fie sesizata de ceilalti.Strainul o privea acum pe furis.Umbrele ascutite ale privirii lui i se pareau din ce in ce mai cunoscute.
***
Fata privea din foisor cu mare interes scena ce i se prezenta in fata ochilor,in parcul de langa conac.Barbatul cu ochii otelii manuia o sabie si se duela impreuna cu Sohir,vrand parca sa dea un mic spectacol pentru Almena,care statea si radea langa ei.
Fata se uita cu luare-aminte prin camera spatioasa,ce mai pastra inca parfumul de brad de afara si crampeie de amintiri reveneau cu fiecare minut,din minunata ei copilarie.Ii facea mereu placere sa viseze cu ochii deschisi si sa redevina pentru cateva minute,copilul zburdalnic de altadata.Acum era tratata ca un adult de membrii familiei,dar asa cum bine intuise Enuk,asta era doar aparenta,pentru ca acel copil zburdalnic din ea abia astepta o ocazie propice pentru a se manifesta. Se plimba ganditoare prin camera si atinse mobila veche cu acelasi parfum persistent,apoi se duse in sala de baie de langa,care avea acoperisul deschis spre cer.Se imbaie in cada imensa,cu ochii sus,privind bolta de un albastru-violaceu.
Dupa ce se revigora se schimba de haine,pentru ca simtea nevoia de o plimbare prin padure,prin locurile mai salbatice.Iesi pe intrarea principala si incerca sa se strecoare neobservata,dar Almena o repera si ii facu un semn cu mana,de apropiere. -Cum ai dormit azi-noapte draga mea?
-Am avut somn fara vise,se pare ca eram destul de obosita.Mereu ma odihnesc bine cand vin aici.
-Ma bucur sa aud asta.Oaspetii nostri ne-au parasit dar Ralus va mai ramane o zi,ne-a fost tare dor de el.Poate ii arati imprejurimile draga,ca tu sigur ti le amintesti mai bine.A zis ca abia asteapta sa mearga la o plimbare prin Aeone,desigur daca iti face si tie placere.
Azura se gandi ca asta contravenea planurilor ei de a sta departe de strain.Acesta o privea din nou pe furis,in vreme ce se prefacea ca intretine conversatia cu Sohir.
-Bunico,eu...
-Sa inteleg ca esti de acord.Perfect,draga mea.Auzi Ralus,te-ai facut cu un ghid,striga Almena suficient de tare in asa fel incat sa o auda si cei doi barbati.
Sohir se apropie cu zambetul pe buze si baga sabia veche in teaca,sincron cu barbatul cu plete brune.Un vanticel adia usor si i le rasfira pe haina alba,lucru care ii aduse in amintire Azurei pletele salbatice ale lui Tanir,in vantul ce se starnea uneori in desert.
-Ma bucur foarte mult ca am ocazia sa vad orasul si mai ales ca nu o voi face singur,adauga acesta si se inclina adanc.
Fata incrunta abia perceptibil din sprancene.Ar fi vrut sa ii zica sa plece acasa,cu tot cu manierele lui.Barbatul o privi cu aceeasi ochi hotarati.Bunica,prevazatoare,inregistra schimbul de priviri. -Atunci asa ramane copii,dupa-masa te vei ocupa de oaspetele nostru,pentru ca noi trebuie sa mergem pana in Aeone.
-Este ceva urgent?intreba ea precipitata.
-Unchiul tau a zis ca se organizeaza mai repede conferinta,asa ca plecam,adauga ea si se sprijini usor de bratul lui Sohir.
-I-ai aratat lui Ralus biblioteca,bunico?zise Azura,incercand sa-si ia rolul de gazda in primire.
-Am apucat putin ieri seara,dar tu ai plecat si nu ai stat sa il lamuresti mai mult albastreao,glumi Almena.
-Fara numele de alint...sopti ea.
-Ah,am uitat...Acum esti adult,zambi ea.Dar pentru mine tot albastrea ramai,indiferent cati ani vor trece.
Ralus paru ca vrea sa spuna ceva,dar Azura interveni rapid.
-Ne vedem mai tarziu,eu ma duc la o plimbare.
-Bine,bine...nu te mai retin,o mangaie bunica pe brat.
Fata pleca,cu ochii spre incaltamintea ei,dar simti in urma ei undele celor trei.Cand coti pe aleea parcului apuca sa o mai vada pe Almena cum ii explica ceva lui Ralus cu gesturi largi,iar acesta clatina din cap in mod aprobator.
"Sper ca nu are de gand sa ii povestesca iar de mine" se gandi ea.
Peste cateva minute zbura pe deasupra padurii de brad,privind cu coada ochiului transportorul prins de incheietura.Campul energetic format in jurul ei capatase o nuanta albastruie,aproape transparenta.Se opri deasupra lacului,plutind.Ii zari suprafata neteda ca oglinda si florile de nufar de pe margine ce emanau un parfum ametitor.Se lansa spre suprafata apei,intr-un act ce parea nesabuit,dar pe care il practica des cu Andrus in copilarie.
Se izbi cu viteza mare de apa ce lucea si se scufunda in ea,apoi incepu sa inoate prin adancuri.Dupa ce se incurca in matasea-broastei iesi la suprafata,simtind picurii pe fata.
Gratie costumului ce-l purta,temperatura corpului era la parametrii ideali,dar pe chip simtea racoarea apei.Se stropi,placandu-i senzatia de gheata.Apoi iesi pe marginea lacului si se intinse in iarba,cu fata spre cer.Incepu sa mediteze in aceasta postura,dar un gand o deranja mereu,ca o insecta ce bazaia.Chipul strainului ii tot aparea pe ecranul imaginar din fata ochilor ei,desi clatina din cap,incercand sa il indeparteze.Privi la videocamul atasat la costum si il activa.
Dupa ce manevra cateva butoane,o mini-holograma aparu in fata ei si chipul Kirei se ivi,cu ochii ei vesnic verzui si curiosi.
-Ce faci albastreao?Ai cumva probleme?
-Si inca cum...se spovedi Azura.Bunicii i-a intrat in minte sa-mi creeze o Legatura cu acest Ralus,ce lucreaza pentru Federatie.M-a momit sa vin pana aici ca sa mi-l prezinte si acum nu mai stiu pe unde sa fug.Nu-mi place cum ma face sa ma simt,e prea stapan pe el.Bunica ma suspecteaza ca as fi indragostita si glumeste mereu pe tema asta,uitandu-se demonstrativ in directia lui.Am nevoie serioasa de ajutor!
Kira incepu sa rada cu pofta.
-Demult nu am mai ras in halul asta.Pai,in acest caz,nu te pot lasa la greu,nu-i asa?Vrei sa vin sa il acaparez?Ma pricep de minune la treaba asta si ti-l iau de pe cap cat ai clipi.
-El se comporta chiar prea corect si am impresia ca nu vrea sa ma deranjeze,dar Kira, emotiile mele au luat-o razna!De cate ori vad un barbat,parca imi ia cineva mintile.O fi din cauza perioadei de acomodare?
-Din cauza Initierii ne scaldam acum intr-un ocean de senzatii si suntem mai sensibile ca oricand,zise Kira serioasa.
-Vorbesti de parca ai fi medic,rase Azura.
-Si nu sunt?se stramba ea.Nu-ti face griji,se va rezolva curand.Sau poate la tine s-a declansat programul"Gasirea Perechii"si incerci sa il cauti,il Vezi in orice persoana intalnita.
-Kira,stii bine ca nu ma intereseaza povestea asta cu Perechile,ma ia somnul cand aud asa explicatie.Te asigur ca nu am plecat la vanatoare de barbati,ma gandesc doar la Comandament si la ceea ce ma asteapta in viitor.Cine crezi ca are timp de asa lucruri frivole?
-Bine,fie,sa presupunem ca te cred de data asta.Auzi,nu vrei sa il iau si pe Andrus cu mine?Stii ca bunicii tale ii place mult de el,sigur nu ar avea nimic impotriva.Si esti dublu asigurata.
-Uite,ca sa nu para un plan bine pus la punct,ne intalnim mai tarziu in Aeone pur...intamplator.O sa ii zic bunicii ca vreau sa te aduc aici sa-mi tii companie.
-De ce vorbesti la singular?
-Nu-l deranja pe Andrus,acum are prea multe pe cap.
-Ciudat,de obicei el isi face mereu timp cand este vorba despre tine.Este ceva ce ar trebui sa stiu?
-Nu,nimic...zise Azura si privi in pamant.
-Aha!E clar...S-a intamplat ceva cand ati fost impreuna in rezervatie?
Fata incerca sa se fereasca de privirea iscoditoare a prietenei ei,dar Kira o cunoastea prea bine.
-Spune-mi tot,isi incrucisa bruneta bratele.
-Nu e nimic de spus,doar ca Andrus e ciudat.A incercat sa imi spuna atunci ceva de niste sentimente,dar am refuzat sa il ascult.
-Inteleg,tu inca fugi de iubire...plasa Kira diagnosticul.
-Ce vrei sa spui cu asta?se incrunta Azura.
-Tu, draga mea, esti asa de concentrata pe cariera ta,incat nu vezi ce se petrece in fata ochilor tai.Bietul Andrus...Cateodata parca il compatimesc.Orice ar face,cu tine nu este bine.Eu zic sa te porti frumos cu el Azura,ca unde mai gasesti tu o fiinta asa dispusa sa iti tolereze toanele?
Azura incepu sa rada si lasa seriozitatea sa se duca in vant.
-Daca Andrus e de acord,abia astept sa ma "salveze".Daca apare el in peisaj,atunci sigur bunica va lasa deoparte intentiile ei malefice.
-Daca ar sti bietul tau geaman ca il tratezi ca pe un obiect,zau ca te-ar bate nitel...O sa ii flutur pe la ureche o posibila plimbare prin Aeone,vad eu cum il conving.
-Fa cumva Kira,ca raman numai eu cu Ralus diseara,bunicii pleaca pentru cateva ore.
-Asa sa fie,hai ca imi aman cursurile de cristale de pe ziua de azi.
-Multumesc,zise Azura si ii trimise un sarut virtual.
-Pentru ce sunt buni prietenii?ofta bruneta demonstrativ.
Holograma pieri.Fata se intinse din nou pe spate,cu privirea furata de cer.Acum ii mai venise putin inima la loc.Dar ochii otelii inca o bantuiau.