Există două tipologii de oameni. Cei care trăiesc în Seul și cei care supraviețuiesc în suburbiile orașului. Mina și Seungyeon sunt două adolescente plasate la poli opuși.
Seungyeon înflorește nopatea. Precum o văduvă neagră, fata știe să împroaște...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Mina își plimba privirea neutră peste chipurile stăvilite din hol. Treceau și se mișcau robotic, toți diferiți, însă motorizați prin același raționament. Se contopeau în fire, undeva în creierul lor sigur se inflama un întreg circuit firos, roșu,galben albastru. Sclipeau incandescent. Nu îi cunoștea pe toți, deși, dintr-o singură ocheadă voia să le cuprindă alibiului. Și oarecum izbutea să o facă. Toți purtau câte o mască, însă, în jurul marginilor lipiciul începu să se întărească lăsând o pâclă tare, albicioasa să îi dea de gol.
— Care ți-a atras atenția?
Vocea lui Seungyeon păli în curiozitatea. Limba îi aluneca pe suprafața unei acadele cu aroma de cireșe. Genul acela de aromă artificială care îți aduce aminte de niste ursuleți gumați și plasticați, sub nicio formă de o citească coaptă și dulceagă.
— Nu Seungyeon. Nu e ca și cum mă uit la fața lor și îmi dau seama care s-ar potrivi pentru chestia asta. Avem nevoie de persoana potrivită, sau măcar cineva care să nu pară sceptic.
— Majoritatea își doresc bani. Sincer eu aș avea o opțiune. Ce zici de Doyeon?
— Doyeon?! Ridică brusc Mina glasul. Te referi la președinta consiliului elevilor. Tu chiar trăiești cu impresia că o persoană la fel de influenta ca ea chiar ar vrea să își dea întâlniri cu bărbați care mai au o suflare și mor?
— Doyeon are nevoie de bani, sau cel puțin părinții ei au. Tatăl ei lucrează pentru tatăl meu, i-a cerut o mărire de salariu pentru că fata lui dorește să de-a audiție la nu știu ce companie. Cum o să menajeze sărăcuța consiliul elevilor și viața de idol? Doar privește puțin la ea. Cămașa perfect albă, impecabil călcată. Gulerul e lăsat, ațipit și apretat. Dacă îți cobori privirea spre bustul ei vei vedea că are trei nasturi deschiși. Întocmai trei, nu foarte decoltat, dar îndeajuns încât să i se scalde lumina pe piept, pe acel bronz puțin forțat de copilă ce adoarme la soare cu vre-un roman pe pântece. Ai vrea să nu te uiți, dar ceva te face să privești, iar ea o știe. Poartă o fustă neagră în carouri cu botine și ciorapi până deasupra genunchilor. Încearcă să își astupe goliciunea, precum o parte a personalității ei care tânjește după atingeri, priviri și admirație, de unde și dorința de a urca pe scenă. Ascunde ceva...
Mina privi sceptică înspre Seungyeon. Bruneta aruncă acadeaua la coșul de gunoi. Se holba prea strident la Doyeon, iar fata o surprinse. Vorbea cu un băiat în partea opusă a holului și încercă să menajeze și analiza brunetei. Seungyeon pufni într-un rânjet cinic.
— Am găsit fata perfectă!
— Greșești! Protestă Mina întorcându-se subit înspre Seungyeon și prinzând-o de încheietura. Bruneta nu se aștepta să fie atinsă de Mina, așa că se îndepărtă cu câțiva pași în spate, iar Mina, stânjenită își drese glasul ca o profesoară ce tocmai a fost corectată de un elev. Doyeon ne-ar putea băga în belele uriașe, să mai menționez încă o dată că e președinta consiliului elevilor ? As putea ajunge exmatriculata și crede-mă, nu am nevoie de asta acum.
