Există două tipologii de oameni. Cei care trăiesc în Seul și cei care supraviețuiesc în suburbiile orașului. Mina și Seungyeon sunt două adolescente plasate la poli opuși.
Seungyeon înflorește nopatea. Precum o văduvă neagră, fata știe să împroaște...
Ups! Gambar ini tidak mengikuti Pedoman Konten kami. Untuk melanjutkan publikasi, hapuslah gambar ini atau unggah gambar lain.
Jiyong le trimisese mesaj fetelor să îl aștepte la o intersecție mai ascunsă, pitită între cavouri de baruri aburind a opium și ghene de gunoi abandonate. Doyeon nu se împotrivi, era încrezătoare că mica ei idee avea să aibă roade bune. Curgea lin printre Mina și Seungyeon care evident erau tensionate. Bruneta nu se mai încumetă să o oprească pe Mina din a sa decizie, Mina retrogradase. Își schimbase frunzele, la fel cum o făcea și pădurea în această perioadă. Voia doar să se întoarcă acasă, dar îi era mult prea rușine. Mult prea rușine să o facă cu mâna goală, mai ales că reuși să prelungească șederea mamei sale în acea văgăună din suburbii. Sub nicio formă Doyeon nu avea să fie popica ghinionistă care să nu se lase doborâtă de minge. Era de neconceput.
— Uite-i acolo! Le ghidă Mina, aruncând degetul spre mașina ce aștepta. Seungyeon se apropie, dar Doyeon brusc secă în curaj. Se opri la câțiva metrii în spate doar privind la luciul mașinii în vremea înnorată.
— Nu te opri acum! O apostrofă Mina. Ar fi trebuit să te oprești mai de demult.
Iar fata nu se împotrivi. Își potrivi paltonul lung și maroniu și pași cu încredere. Ușile i se deschise înainte de a apuca să pună mâna de descuietoare. Jiyong, îmbrăcat ca de obicei somptuos și grandios se înalță pe călcâi ca un turn imens al unui templu. Privirea copilei se ciocni de pieptul acestuia și urcând-o în sus în timp ce parfumul lui puternic influențat de arome orientale i se îmbăia în mucoasa nărilor îi zări privirea înăbușită. Dibui rapid că era nervos.
— Nu e nevoie să îmi explici. Tună acesta. Știu totul Doyeon. Acum urcă te rog în mașină, avem de vorbit în privat.
— Dacă ai ceva să îmi spui o poți face de față cu ele! Nu urc în mașina aia. Se opune șatena scuturând din cap.
Din partea opusă cobora Namjoon care, fără măcar a primi vreun ordin o apucă apăsat pe tânăra de braț, iar aceasta scânci. Privi înapoi la Mina, fata își mută distantă privirea pe un stâlp de iluminat, iar apoi o ținti pe Seungyeon care la fel o trata cu o indiferență jignitoare. Pufnind Doyeon îndepărtă palma lui Joon de pe brațul ei și se urcă nesilită în spatele bolidului. Joon o urmă, deși și-ar fi dorit să zăbovească mai mult și să discute cu Mina.
— Bravo Mina! O felicită bărbatul aplaudând. Inele de la deget se loveau unele de altele scoțând sunete metalice și deranjante. Ăsta e spiritul! Angajata lunii aș îndrăzni să zic.
— Ce mai exact îi vei face?
— Nimic. Ce mă exact i-ar putea face? Interveni Seungyeon.
— Oh drăguță, nu te pripi! De ce ați denunțat-o dacă nu voiați ca eu să o pedepsesc?
— Pentru că așa am găsit de cuviință. Nu cred că e plăcut să știi că o angajată de a ta răspândește vorbe despre întreaga afacere. Te rog doar să nu îi faci nimic. Doar discută cu ea.
