Există două tipologii de oameni. Cei care trăiesc în Seul și cei care supraviețuiesc în suburbiile orașului. Mina și Seungyeon sunt două adolescente plasate la poli opuși.
Seungyeon înflorește nopatea. Precum o văduvă neagră, fata știe să împroaște...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ten cina alături de familia sa. După ce își terminaseră rugăciunea de mulțumire băiatul în sfârșit putea gusta mâncarea, deși simțea că fiecare îmbucătură i se lipește de peretele gâtului.
— Cum a fost la școală? Îl întreabă tatăl său cu speranța de a mai rupe bariera dintre membrii familiei.
— A fost bine. Îi răspunde Ten luând o gură din kimchiul mult prea iute a mamei sale.
— De ce ți-ai ascuns crucea?
În clipa aceea realiză că uitase să își scoată lanțul de sub bluza neagră pe care o purtase. Înghiți în sec, știind că îl aștepta o mustrare religioasă, iar apoi ore de rugăciune.
— Nu trebuie să îți fie rușine. Înțeleg că a fost prima ta zi și ai vrut să te integrezi, dar nu trebuie să ascunzi cine ești, în special să ascunzi minunea sfintei cruci. Poți fi un exemplu pentru toți ceilalți colegi.
Ten se feri să îi răspundă tatăl. În schimb își asorta mâncarea, mai exact orezul căruia îi oferi o formă de cruce pe farfuria albă.
— Ai face bine să te îmbraci bine în seara aceasta. Directorul scolii m-a rugat să îl însoțesc la voluntariatul din pădure. Mi-aș dori să mi te alături.
— Am de ales? Murmură băiatul.
— Evident că nu. Eunha a fost o elevă exemplară și un membru al comunității creștine. Nu ar fi rău să mergem într-un pelerinaj în care să ne rugăm pentru ea. Orice lanternă în plus poate face diferența. La fel cum orice rugăciune îl poate îndupleca pe Dumnezeu și întări familia îndurerată.
— Nici nu vreau să mă gândesc la durerea cu care se confruntă familia. Adaugă mama vitregă a acestuia, gata să își înceapă rugăciunea.
Ten refuză să mai înfulece ceva. Fără a mulțumi pentru cină, băiatul urcă la etaj. Fereastra era încă deschisă așa că se apropie pentru a o închide. Casa lui nu era departe de liceu, ba chiar se putea vedea colțul ce ocolea intrarea din spate a liceului. Auzind niște gemete acesta își împinse capul mai adânc în întunecimea locului. Rezemat de ușă îl observă pe Yeonjun ce fuma dintr-o țigară în timp ce un alt băiat îi săruta marginea gatului. Ar fi vrut să aibă puterea de a închide fereastra, sau de a țipa la ei dar tot ce reuși să facă era să se holbeze la cei doi băieți. Era un ostatic în propriul corp și nimic pe lumea asta nu putea să doară mai tare decât renegarea propriei persoane.
