Există două tipologii de oameni. Cei care trăiesc în Seul și cei care supraviețuiesc în suburbiile orașului. Mina și Seungyeon sunt două adolescente plasate la poli opuși.
Seungyeon înflorește nopatea. Precum o văduvă neagră, fata știe să împroaște...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Yeonjun își odihnea trupul pe scările liceului. Tocmai aflase că gestul lui îl costase competiția de înot și nu numai, întreg liceul aflase că tânărul a fost violat din cauza datoriei pentru pastile. Cursurile s-au terminat acum ceva timp, iar el aștepta psihologul. Directorul ținu morțiș să facă aceasta pentru el. Deși Yeonjun era conștient că nu avea să îl ajute. Era obișnuit să își îngroape sentimentele, așa a fost învățat. I se părea prostesc să se plângă sau să bocească asupra trecutului. La urma urmei gândea că o meritase. Dezghețul timpuriu stârni interesul primăverii care părea să își facă loc printre crengi. Îmbujoreau. Iar el se ofilea.
— Yeonjun, poți intra! Îl anunță domnul psiholog.
Nu țâșni. Se aștepta să fie chemat din ceas în ceas, dar nu știa când exact va suna orologiul. Veni timpul. Se ridică din loc și o urmă. Pe hol răsărea un iz de șampon de podele semn că liceul își închise porțile cu mult în urmă. Îl urmă pe bărbat în biroul său. Nu era pentru prima dată când pași aici, de obicei studenții primeau teste de personalitate și consiliere o dată pe lună, deci cunoștea destul de bine zona. Se lungi pe fotoliu dr piele simțind cum materialul se contopește peste șezutul lui. Era mătăsos, deși lucea de parcă tocmai fusse lustruit cu cremă de pantofi.
— Ideea este să te simți confortabil aici, așa că dacă ceva te îngreunează ești liber să îmi spui sau să te ridici și să pleci, deși sincer vorbind plecarea doar ar fi un semn de lașitate din partea ta.
Bărbatul nici nu apucă să își termine propoziția căci Jun deja se ridică gata să o zbughească pe ușă.
— Ia loc! Îl apostrofa acesta pe tonul unui profesor imbufnat, nu al unui psiholog.
— Ce mai exact doriți să faceți cu mine? O să îmi dați chestionare de personalitate?
— Nu. O să vorbim. Cum te simți?
— Acum? Acum mă simt obligat să particip la o sesiune în care un consilier școlar îmi va spune dacă am psihoza sau nu. Nu am, sunt doar berbec! Yeonjun își trase suflul și se afundă și mai profund în scaun. Moleșit și văzând că bărbatul nu avea să îl lase să plece suflă adânc și continuă. Mă simt... revoltat.
Figura domnului se mai lumină, își scrise detaliile într-un caiet care părea proaspăt început doar pentru experimentul numit Yeonjun.
— De ce revoltat? Pentru ce ți s-a întâmplat,sau pentru descărcarea ta emoțională care a dus la eliminarea ta din campionat?
— Pentru că ar fi trebuit să înghit. A fost prostesc să dau buzna într-o biserică și să fac tot acel scandal. Nu m-am gândit nici doua secunde la ce mi s-ar putea întâmpla pe urmă.
