Dusk || Draco Malfoy

V

   Îmi dau o șuviță după ureche, privindu-mi reflexia din oglindă. Nu știu la ce să mă aștept
de la petrecerea lui Slughorn. Mă îndoiesc că va fi prea distractiv, doar e o petrecere organizată de un profesor până la urmă. Cobor în camera de zi unde Blaise mă aștepta pe un fotoliu din fața șemineului. Purta o cămașa albă, imaculată și un costum elegant verde închis, apropiindu-se de negru, ce se asorta cu cravata de aceeași culoare.
   -Ce elegenat ești, îi spun eu când ajung în fața lui.
Se ridică de pe fotoliu și mă privește repede din cap până în picioare:
   -Și tu la fel.
Purtam o rochie neagră, simplă, din mătase, care nu s-ar fi deosebit cu nimic dacă decolteul nu ar fi decorat cu dantelă neagră, delicată.
   Biroul lui Slughorn era mărit cu o vrajă și decorat cu ghirlande satinate, iar în mijlocul încăperii se afla o masă, rotundă, cu numeroase locuri. Harry nu ajunsese în seara asta, așa că Hermione stătea singură între Cormac McLaggen și Melinda Bobbin. Aș fi vrut să mă așez lângă ea, dar când am ajuns locurile erau deja ocupate.
   -Trebuie să știți, copii, sunteți privilegiați să faceți parte din clubul acesta, spune Slughorn în timp ce se servea cu o bomboană de ciocolată și începe să râdă zgomotos.
   -De exemplu, Blaise, mama ta l-a întâlnit pe cel de-al 5 lea ei soț prin intermediul meu. Evident, moartea lui subită a fost un eveniment nefericit, iar relația lor nu a avut timp să înflorească, continuă Slughorn, adresându-i-se lui Blaise pe un ton compătimitor.
În schimb, băiatul îl privea oarecum amuzat, dar răspunde serios, fără să-și trădeze emoțiile:
   -Oh, da. Mama a fost devastată după moartea lui Klaus.
Slughorn dă abătut din cap și spune cu o atitudine optimistă, încercând să destindă atmosfera:
   -Să sperăm că nu va fi aceeași situație și în cazul tău și al domnișoarei Blake.
Tușesc, înecându-mă cu vinul din paharul meu, pe care abia îl dusesem la gură. Hermione chicotește, dar se oprește după ce îmi observă privirea.
-Eu și Blaise suntem doar prieteni, domnule, reușesc eu să spun într-un final, simțind privirile tuturor asupra mea.
-Ah, da? întrebă Slughorn ironic, evident îndoindu-se de cuvintele mele.
Mă încrunt la Blaise, ca să intervină și el.
-Sincer, domnule. Între mine și Rowan n-a fost niciodată nimic, spune băiatul amuzat.
-Și nici nu va fi, adaug eu serioasă.
-Oh, deci se pare că m-am înșelat...
Slughorn părea ușor dezamăgit, dar măcar nu mai crede că ar fi ceva între mine și Blaise.
     Seara continuă cu conversații despre foști elevi de-a lui Slughorn și întrebări interminabile despre părinții noștri, sau bârfe. Nu mă surprinde că Slughorn este genul de persoană interesată excesiv despre viața altora, sincer.
    -Domnișoară Blake, spune-mi te rog despre tatăl tău și despre Ilvermorny. Sunt foarte curios când vine vorba de această școală.
Se putea citi nerăbdarea de pe expresia lui Slughorn, mă privea atent, absorbindu-mi cuvintele. Așa că, mă foiesc pe scaun și încep, încercând să par relaxată:
   -Contrar zvonurilor despre Ilvermorny, este o școala de magie foarte bună, spun pe un ton calm, amintindu-mi de povestirile tatălui meu, Evident, există diferențe, precum regulament sau strictețe, dar elevii sunt sortați în patru case de asemenea, închei eu.
Îmi mut privirea de la Slughorn și întâlnesc ochiii tuturor colegilor mei, privindu-mă curioși.
   -Fascinant, exclamă profesorul încântat, Iar tatăl tău în ce casă a fost repartizat?
Se lasă pe spate, relaxându-se, burta sa uriașă ieșind în evidență. Oftez ușor, plictisită de conversația asta. Era mai ușor să-i scrie tatălui meu.
   -Wampus, răspund repede, dar adaug când observ privirea nesatisfăcută al lui Slughorn, Care ar putea fi considerată echivalentul Casei Gyffindor.
   -Iar mama ta presupun că a studiat la Hogwarts?
Întrebările devin cam personale, Slughorn, nu ți se pare?
    -Mama mea e încuiată, răspund sec, privindu-l neexpresiv.
Pentru mine nu contează sângele, din contră, am fost crescută să tratez pe toată lumea la fel, indiferent de sânge, dar faptul că Slughorn mă interoghează exclusiv pe mine mă face să mă simt incomod.
   -Fascinant, spune din nou profesorul, fără să bage de seamă atitudinea mea.
   Spre ușurarea mea, își mută atenția asupra lui Hermione, care povestea stingheră despre meseria de dentist pe care o aveau ambii ei părinți. Oare Slughorn chiar nu observă că invitații lui se simt încordați sau se preface? Aștept ca Hermione să termine de vorbit și mă scuz de la masă, spunând că supa de la primul fel nu mi-a făcut bine. Mi-am pus și mâna pe stomac în încercarea disperată de a fi convingătoare.
   -Sigur, Rowan, dacă e nevoie du-te la Madam Pomfrey, îmi spune Slughorn încă atent la Hermione.
Holul era întunecat, luminat slab de torțele așezate la distanțe prea mari una de alta. Frigul imediat își face simțită prezența, mai ales că purtam o rochie subțire cu mânecă scurtă. Ca să ajung mai repede, aleg un pasaj secret din spatele unui tablou urât cu o femeie înconjurată de flori. Culoarul duce direct la subsol, aproape de Camera de Zi.
-Așa repede s-a terminat petrecerea?
Draco mă prinde din urmă, mergând în dreapta mea. Astăzi părea mai puțin nervos sau stresat, dar cearcănele violet îi conturau în continuare ochii de un albastru înghețat.
-Nu, am plecat eu mai devreme. Tu unde ai fost? îl întreb eu, profitând de ocazie.
-La bibliotecă, am terminat niște teme.
Mă îndoiesc.
-Ce conștiincios.
-De ce ai plecat mai devreme? întreabă el, trădându-și curiozitatea, iar un zâmbet ironic apărându-i pe chip.
-Supremum Infinum, rostesc parola clar, pasajul spre camera de zi deschizându-se în fața noastră.
Căldura mă învăluie și o accept recunoscătoare.
-Mă plictisisem. Slughorn m-a interogat excesiv și am vrut să scap, îi explic eu, mutându-mi privirea din nou asupra lui.
-Deci n-am pierdut nimic, pufnește Draco scurt, dându-și ochii peste cap.
-Pur și simplu nu puteai face față curiozității. Invidia nu-ți face bine, știai, Draco? îl ironizez eu.
El se încruntă un moment, dar un zâmbet imediat îi ia locul expresiei încruntate și spune:
-Recunosc, am fost curios, dar nu invidios și acum, datorită ție, nici curios nu mai sunt, răspunde el cu o aroganță relaxată.
-Mă bucur că am fost de ajutor.
   -Oricum, ești foarte frumoasă în seara asta.
Mă încrunt derutată, surprinsă de vorbele lui. Draco Malfoy nu mi-a făcut un compliment în viața lui, așa că mi se pare foarte suspect. Probabil îmi observă reacția și zâmbește arogant.
   -Ești binedispus în seara asta, reușesc eu să răspund.
-Să zicem.
Îl privesc derutată în continuare.
-Noapte bună și te rog nu-mi mai face complimente vreodată, spun într-un final, plecând spre dormitorul meu.
Îi simt ochii asupra mea în continuare, dar prefer să ignor.