Dusk || Draco Malfoy

I

Îmi îndrept spatele când ajung pe peronul 9 și 3/4, care era încărcat cu elevi și părinți, luându-și la revedere. Tatăl meu doar m-a condus până la gară, fiind prea ocupat, ca să mai rămână cu mine, dar nu mă deranja. Noi doi nu avem o relație prea afectuasă oricum. Îmi urc cufărul în tren, apoi îl car după mine în căutarea unui compartiment gol. Plecasem special devreme de acasă, ca să pot alege orice loc vreau. Treptat, elevii se urcă în tren, în timp ce părinții rămân pe peron, făcându-le cu mâna copiilor.
Când trenul se pune într-un final în mișcare îmi scot o carte și mă concentrez pe conținutul ei. Totuși, trebuie să întrerup cititul, ca să mă duc în afurisitul de compartiment al Perfecților. Nici nu am vrut să fiu Perfect. Cine e denumit Perfect în anul 6? Aparent eu, pentru că fata Perfect care a fost aleasă anul trecut a primit titlul datorită unor pile și evident nu a fost în stare să îndeplinească niște sarcini simple, cum ar fi să conducă elevii din anul I în Camera de Zi. Bieții copii au rătăcit prin castel ore până cineva le-a oferit ajutorul. În schimb, băiatul Perfect e un arogant incurabil, răsfățat și cu o părere prea bună despre el. Oricum, lumea a aflat repede că eu am înlocuit-o pe Pansy în funcția de Perfect și aparent ea a fost foarte revoltată de schimbare. Adică acum mă urăște mai mult ca de obicei. Partea bună e că renunțasem de mult să-mi mai.
Merg pe holul îngust al trenului, ocolind oameni și ajung eventual în compartiment.
-Hei, Rowan! mă salută o fată cu parul șaten și ondulat când intru.
-Bună, Hermione, îi răspund eu și îi zâmbesc băiatului roșcat de lângă ea, Ron Weasley. El îmi răspunde la rândul lui cu un zâmbet. Cei doi erau perfecții Casei Gryffindor. Deși era o informație generală că Slytherin și Gryffindor nu se tolerează, nu se suportă chiar, nu s-a aplicat în cazul meu. Prefer să-mi aleg prietenii și anturajul în funcție de personalitatea lor. Evident, este cam dificil pentru mine, pentru că nu sunt cea mai prietenoasă persoană. Luna Lovegood chiar mi-a spuns că am o aură misterioasă, dar respingătoare.
-Cred că a ajuns toată lumea, începe Hermione după ce compartimentul s-a umplut de adolescenți din anii V și VI de la toate Casele.
Se uită la fiecare și privirea i se fixează pe mine. Îmi dau imediat seama de ce, iar cuvintele ei îmi confirmă:
-Rowan, Draco unde este?
-Nu știu. Probabil în compartiment, cu prietenii lui, răspund eu.
-Ai putea să-l chemi, te rog? Am un anunț important, îmi spune ea, deși nu părea prea dornică să-l aibă pe Draco în compania ei, dar își făcea datoria.
-O să încerc, îi răspund eu sugestiv, iar ea înțelege la ce mă refeream.
Eu și Hermione ne înțelegeam foarte bine, în ciuda conflictelor dintre Casele noastre. O dovadă
de maturitate, de care mulți duc lipsă, după părerea mea.
Draco obișnuia să ocupe același compartiment de câțiva ani, așa că îl găsesc cu ușurință și deschid ușa nestingherită.
-Salut, Rowan! mă întâmpină Blaise Zabini, un coleg de al meu.
-Bună, Blaise! îi răspund eu repede, îndreptându-mi privirea spre Draco, care își odihnea capul în poala lui Pansy Parkinson, iar ea se juca cu șuvițele lui blonde. O priveliște revoltătoare dacă mă întrebați pe mine.
-Draco, trebuie să vii în Compartimentul Perfecților, îl anunț eu rece, fără să-l salut.
-Nu vreau, îmi răspunde el plictisit.
-Haide, Draco, fă-ți și tu datoria. N-o să dureze mult, încerc eu să-l conving.
-N-am chef s-o ascult pe Granger o oră vorbind despre prostii irelevante legate de școală, mă respinge el pe același ton dezinteresat.
Pansy îl privea cu admirație, de parcă cuvintele lui o hipnotizau, apoi își muta privirea asupra mea, de data asta încărcată cu ură.
-Eu îți recomand să vii. Nu cred că tati ar fi prea încântat dacă fiul lui și-ar pierde strălucitoarea insignă de Perfect, îl batjocoresc eu sarcastică.
Băiatul se ridică în capul oaselor și mă privește cu dezgust:
-Ai grijă cum vorbești, Blake.
Îmi dau ochii peste cap drept răspuns. Se ridică în picioare și se aproprie de mine, privindu-mă de sus, încercând să mă intimideze. Aleg să-l ignor, așa că mă întorc cu spatele la el. Deschid ușa și îmi întorc privirea spre el înainte să ies:
   -Vii?
Își dă ochii peste cap, dar iese din compartiment după mine.
   Atmosfera se tensionează când eu și Draco intrăm. Probabil ei, ca și mine, se așteptau ca Draco să facă o remarcă crudă pe seama cuiva, dar băiatul se așază fără să spună nimic și privește apatic pe geam.
   -Acum că suntem toți cred că ar trebui să vă comunic noile datorii pe care le au Perfecții, începe Hermione cu o voce clară.
Toată lumea o privește cu seriozitate, mai puțin Draco, care se comportă de parcă e singur în compartiment, privind în continuare plictisit pe geam.
   -Având în vedere situația în care se află acum Lumea Vrăjitorească și pericolele ce o amenință, domnul director Dumbledore a decis ca Perfecții să patruleze noaptea pe holuri, pentru a spori siguranța școlii, continuă Hermione sigură pe ea.
   Totuși cuvintele ei referitoare la pericolele ce ne amenință au transmis fiori reci în încăpere. Nimeni nu obiectează, așteptând mai multe detalii.
   -O să organizăm un program bine pus la punct pentru a determina secțiunile și intervalul orar în care vom patrula. De asemenea, mi se pare cel mai convenabil dacă fiecare pereche de Perfecți va lucra împreună, încheie ea.
Următoarele minute se discută alte detalii, precum parola de la baia Perfecților sau cine se ocupă de turul bobocilor de anul acesta. Într-un final, ședința se încheie, iar eu părăsesc compartimentul, Draco venind repede pe urmele mele.
   -S-o creadă ea că o să-mi petrec nopțile bântuind pe holuri, pufnește el arogant.
   -Vorbești serios? mă răstesc eu la el.
   -Evident. Am lucruri mai importante de făcut.
   -Ești inutil!
Îl împing din calea mea și îl depășesc, dar mâna lui rece mă prinde de braț, imobilizându-mă. Mă întoarce cu fața la el și se apleacă asupra mea, apoi îmi șoptește cu răutate:
   -Nu-mi place că trebuie să te avertizez de două ori, dar ai grijă cum îmi vorbești, Blake. N-o să-i permit unei trădătoare de sânge ca tine să mă umilească așa.
   Îmi smucesc brațul din strânsoarea lui și îl privesc cu ură. Cine se credea? De când îl cunosc se comportă de parcă i se cuvine orice. În plus, cu mine a fost și mai rău, pentru că tatăl meu, care provenea dintr-o familie cu sânge pur, s-a căsătorit cu o femeie încuiată, iar în ochii lui Draco Malfoy și a oamenilor ca el, am devenit o trădătoare de sânge. Lucrul ăsta m-a făcut o țintă pentru el în primul și al doilea an, dar a renunțat parțial la comportamentul ăsta față de mine, pentru că fiind în aceeași Casă și în același an am fost nevoiți să ne tolerăm.
     Dumbledore ne-a ținut un discurs despre responsabilitate și că trebuie să rămânem uniți în aceste momente tensionate. Apoi ne-a prezentat noul profesor, Horace Slughorn, care a acceptat postul de profesor de Poțiuni. Vestea a surprins pe toată lumea, mai ales că s-a dovedit că Snape a fost denumit profesor de Apărare Contra Magiei Negre.
   -Tipul ăsta e un lingușitor. Ne-a chemat pe mine și pe alți copii cu părinți faimoși în compartimentul lui, îmi șoptește Blaise după ce Dumbledore îl prezintă pe Slughorn.
   -Și ce voia? îl întreb eu amuzată.
   -S-a lăudat cu ce-au făcut elevii lui în mare.
   -Oh wow, exclam eu sarcastică, Și tu ce căutai acolo?
El râde și își dă ochii peste cap.
Când festivitatea se încheie îl caut pe Draco din priviri, ca să îi conducem împreună pe cei din primul an în dormitoare, dar nu l-am zărit nicăieri. Evident, își ignora îndatoririle și lăsa totul asupra mea.
   -Nu uitați parola, pentru că fără ea nu puteți intra în Camera de Zi, le explic eu copiilor odată ce am ajuns.
Ei mă priveau încordați, probabil din cauza atitudinii mele. Draco mă enervase foarte tare și bieții copii erau victimele nervilor mei.
   -Dacă aveți vreodată nevoie de ajutor, vă rog să veniți la mine, spune eu pe un ton mai drăguț, încercând să remediez situația.