Dusk || Draco Malfoy

II

Dimineața următoare, Snape ne împarte orarele cu aceeași atitudine scârbită și dezinteresată ca și până acum.
-Se pare că nici postul visurilor lui nu îl face mai fericit, îmi șoptește Blaise în timp ce ne îndreptam spre clasa de Poțiuni.
-Era de așteptat.
Ca majoritatea viperinilor, Blaise e arogant și sigur pe sine. Refuză ajutorul celor din jur, susținând că se poate descurca mai bine singur. Totuși, deseori ne-am găsit în compania unul altuia, pentru că nu ne regăseam cu alte persoane. Îmi plăcea să stau cu el. Nu eram nevoită să fac conversație mereu, uneori stăteam pur și simplu în liniște lucrând individual, sau citind. Nu mă intimida și nici nu încerca să mă umilească. În comparație cu Draco, el nu simțea satisfacție dacă îi hărțuia pe cei din jur. Era nepăsător, sincer. Se considera mai bun decât cei din jur și era atât de sigur pe sine, încât nu încerca să demonstreze nimănui asta. Din acest motiv, Blaise este privit ca o persoană misterioasă. Nimeni nu știe prea multe despre el.
Clasa pe care a ales-o Slughorn pentru Poțiuni era complet diferită de cea pe care o folosea Snape. Se află la un etaj superior, cu geamuri, ce permitea luminii naturale să intre în încăpere. Numai detaliul ăsta constituie o diferență uriașă.
După câteva introduceri, Slughorn ne cere să creăm poțiunea Esență de Moarte Vie, iar ca recompensă, cel cu cea mai reușită poțiune va primi un flacon plin cu Felix Felicis, sau noroc lichid. Recunosc, conceptul este interesant și atrăgător, dar n-am mai văzut niciodată o clasă să se străduiască atât de mult la Poțiuni. Până și Draco renunțase la tachinările lui, concentrându-se pe ceaunul aburind pe care îl avea în față. Spre surprinderea mea, Harry e cel care primește sticluța plină cu Felix Felicis. Eu mă așteptam ca Hermione să fie cea care câștigă, sincer.
-O poțiune deosebită și la dumneavoastră, domnișoară...
Slughorn mi se adresează pe un ton blând, prietenos, luându-mă prin surprindere. Nu mă așteptam să mă remarce.
-Rowan Blake, domnule, mă prezint eu.
-Hmm..Tatăl tău este cumva Christian Blake?
Imediat îmi amintesc de vorbele lui Blaise despre Slughorn și sunt nevoită să-mi stăpânesc un zâmbet:
-Nu, domnule, tatăl meu a învățat la Ilvermorny.
Slughorn mă privește surprins, la fel și restul clasei. Nu sunt obișnuită să mă aflu în centrul atenției. Chiar l-am auzit pe Ron șoptind "Nu știam că tatăl ei a fost la școala americană." Din fericire, soneria întrerupe interogatoriul lui Slughorn și ies grăbită din clasă.
Înainte de primul sfârșit de săptămână, Hermione mă anunță că profesorii vor patrula în fiecare seară, iar Perfecții doar o zi sau două pe săptămână, ca să nu fim suprasolicitați, iar prima mea tură e chiar în noaptea asta, de la unu la două dimineața. După cină îl aștept pe Draco în Camera de Zi ca să-l anunț, dar spre disperarea mea, el pare că n-are de gând să se întoarcă în noaptea asta. Când se apropie ora unu sunt nevoită să mă pregătesc să ies. Sunt nervoasă mai ales, pentru că plănuisem să dorm înainte de tura mea, dar din cauza afurisitului de Malfoy nici asta n-am putut. Cobor bombănind din dormitor și mă îndrept spre ușă, care se deschide înainte să apuc să apăs mânerul.
-Draco! exclam eu când băiatul blond și palid apare în fața mea.
-Unde te duci la ora asta? mă întreabă el, privindu-și ceasul de mână.
-Unde ar trebui să mergi și tu, îi răspund eu rece.
Pare derutat pe moment, dar expresia i se schimbă când realizează despre ce vorbesc.
-Ți-am zis că n-o să mă duc să patrulez sau ce faceți voi, spune el și mă dă la o parte ușor, ca să treacă pe lângă mine.
-E doar o oră, Draco. Nu-ți irosești prea mult din timpul tău prețios.
-Renunță, Blake, îmi spune el plictisit fără să mă privească.
Îmi dau ochii peste cap, înțelegând că nu am nicio șansă și mă întorc cu spatele la el, spre ieșire.
-Anul trecut nu știai cum să te lauzi cu faptul că ești Perfect și abuzai de puterea pe care o aveai oricând aveai ocazia, iar acum, dintr-odată nu te mai interesează, mă răstesc eu la el cu reproș și deschid ușa.
-Copil răsfățat, răbufnesc eu și ies din cameră înainte ca el să apuce să comenteze ceva.
Următoarea oră mă plimb prin castel, fierbând din cauza nervilor, dar mai mult, știam că nu pot face nimic în privința lui Draco, ceea ce era și mai frustrant.

***

-Îmi pare rău că a trebuit să patrulezi singură, îmi șoptește Hermione dimineața următoare în timpul orei de Farmece.
-Nu contează. Mai mult mă enervează Draco, răspund eu amintindu-mi de seara precedentă.
-Adică s-a întors la ora unu în Camera de Zi, dar n-a vrut să-și facă tura pentru încă o oră, adaug eu revoltată.
-S-a întors la unu? intervine curios Harry, Știi cumva unde a fost?
-Nu, nu l-am întrebat. De parcă mi-ar spune oricum, îi răspund eu sincer.
Harry se încruntă și își mută privirea, uitându-se îngândurat în caietul lui.
-De ce? îl întreb eu.
-Mi se pare că plănuiește ceva, îmi explică el serios.
-Harry e puțin paranoic, îl întrerupe Hermione înainte să mai adauge ceva.
-Nu sunt paranoic, Hermione, o contrazice el răstit.
-Despre ce vorbiți? întreb eu din ce în ce mai derutată.
-Este chiar ridicol dacă stai să te gândești, insistă fata.
Harry se apleacă, apropiindu-se de mine și îmi șoptește, astfel încât să aud doar eu:
-Cred că Malfoy i-a luat locul tatălui său în rândul Devoratorilor Morții.
Un fior înghețat îmi străbate corpul când cuvintele lui își fac efectul. Harry îmi urmărește reacția, iar Hermione spune înaintea lui:
-Absurd, nu-i așa?
-Tu îl cunoști mai bine. Crezi că este posibil? mă întreabă și Harry încruntat.
Îmi acopăr ochii cu palmele pentru câteva momente, încercând să asimilez toate informațiile și să iau în considerare toate posibilitățile.
-Draco face tot posibilul să-i facă pe plac tatălui său, încep eu serioasă, iar Harry mă privea curios, absorbindu-mi cuvintele.
-Așa că îl văd făcând asta ca să îl impresioneze. Sau poate că a fost forțat să îl înlocuiască pentru Știi-tu-cine, continui eu, gândindu-mă din ce în ce mai intens.
-Drept pedeapsă? sugerează Harry.
-E o posibilitate, aprob eu.
-Sunteți ridicoli amândoi! Malfoy e un copil. Ce beneficiu i-ar aduce el Știți-voi-cui? Și credeți că El nu are alte metode ca să-l pedepsească pe Lucius?
Hermione ne întrerupe privindu-ne nervoasă.
-În plus, Știți-voi-cine crede că a fi adeptul lui e o onoare, așa că mă îndoiesc că ar considera așa zisa alăturare a lui Draco o pedeapsă, continuă ea hotărâtă.
-Are și ea dreptate, cedez eu spre disperarea lui Harry.
La finalul orei, ies din clasă, gândindu-mă doar la teoria lui Harry. Oare Draco ar fi în stare să devină un Devorator al Morții?
-Îți recomand să nu te asociezi cu cei ca Potter și Granger.
Tresar când îi aud vocea și realizez că merge chiar lângă mine. Draco mă privește derutat, probabil observându-mi reacția.
-Și eu îți recomand să nu vorbești cu mine, decât dacă mă adresez eu ție mai întâi, îi răspund rece, fără să transmit nicio emoție.
Spre surpinderea mea, izbucnește scurt în râs.
-Câteodată uit că ești în Slitheryn, Blake. Mersi că mi-ai amintit!
-Unde ai fost aseară? îl întreb direct.
Probabil nu va răspunde, dar am încercat.
-Tu ce-ai vorbit cu Potter?
Bun răspuns.
-Despre Quidditch.
-Minți!
-Ba nu, încerc eu să mă apăr, deși știu că e inutil.