Dusk || Draco Malfoy

X

Odată ce a venit luna decembrie atmsofera din castel s-a schimbat remarcabil. Apropierea Crăciunului și a vacanței creau un sentiment plăcut de nerăbdare și entuziasm. Relația dintre mine și Blaise a progresat și acum, spre mirarea mea, pare ca suntem împreună, deși n-am stabilit niciodată că sunt iubita lui sau că el e iubitul meu, așa ne comportăm. Singurul lucru care nu-mi dă pace e Malfoy. Starea lui se înrăutățește, având un aspect din ce în ce mai bolnăvicios pe măsură ce zilele trec. Dacă înainte își permitea să fie vulnerabil cu mine, acum s-a izolat complet. În timpul turelor noastre de patrulare e tăcut și îngândurat și aproape că nu schimbăm niciun cuvânt. A renunțat să mă mai tachineze sau să mai facă remarci usturătoare. Ultima noastră conversație, dacă se poate numi așa, a fost seara trecută când m-a întrebat dacă eu și Blaise suntem împreună. Vocea lui n-a avut nicio urmă de sarcasm sau dezgust, în schimb era atât de evident cât de obosit era. Întrebarea lui m-a luat prin surprindere, mai ales că nu am mai vorbit de atâtea zile și ăsta a fost singurul lucru la care s-a gândit să mă întrebe. Răspund cu un "da", dezorientarea mea fiind clară. El nu a mai zis nimic, doar a dat aprobator din cap și am continuat să mergem tăcuți în continuare.
Nu pot să nu mă gândesc că intenția lui de a afla vine din gelozie. E absurd. E cât se poate de evident că Draco nu e stabil din niciun punct de vedere, sigur nu își face și probleme precum gelozia. Și de ce m-ar interesa pe mine lucrul ăsta? Mă încrunt și încerc să revin la textul pe care îl aveam în față. Zgomotul penei lui Hermione pe pergament îmi distrage atenția, nefiind în stare să mă concentrez pe fragmentul pe care trebuia să-l rețin. Ea scria un eseu pentru Istoria Magiei care trebuia predat abia peste două săptămâni. Chiar și biblioteca mi se pare zgomotoasă, ceea ce știu că e imposibil. Pince n-ar permite niciodată.
-Draco chiar arată ciudat, nu? șoptesc eu, renunțând la a mai încerca să învăț.
-Oh, Doamne! Nu-mi spune că începi și tu ca Harry? oftează fata fără să-și ridice ochii din hârtie.
-Nu-mi spune că n-ai observat, Hermione. Arată ca un cadavru.
Hermione își ridică într-un final privirea, lăsându-se convinsă de insistențele mele.
-După părerea mea, mereu a avut aspect bolnăvicios, spune ea hotărâtă, refuzând să-mi dea dreptate.
-Palid a fost întotdeauna, dar acum e evident mai rău, continui eu cu certitudine.
-Vorbești mai mult de Malfoy decât de iubitul tău, spune ironic Hermione, privindu-mă cu subînțeles.
-Dumnezeule, nu! zic eu cu voce tare, atrăgând priviri încruntate.
-Poți să-mi spui dacă e ceva între voi.
Hermione mă privește cu blândețe, compătimitor aproape. Mi se strânge inima când realizez că îi era milă de mine, pentru că avea impresia că simțeam ceva pentru Malfoy.
-Niciodată, spun eu hotărâtă.
Și chiar dacă ar fi fost, nu i-aș spune niciodată. Știam cum se comportase Draco cu ea. Exact la fel cum s-a comportat și cu mine în mare parte din perioada de când îl cunosc.
-Pare că vă înțelegeți. Își face datoriile de Perfect și nu s-a mai comportat ca un nesimțit cu mine de mult timp, spune ea pe un ton relaxat.
-Nu are nicio legătură cu mine, o contrazic eu încruntându-mă.
-Plus că am observat de câteva ori că se uită la tine, continuă ea fără să mă bage în seamă.
-Hermione, e Draco Malfoy. Nu fi absurdă!
Ea nu încearcă să mă mai contrazică, dar puteam să-mi dau seama după expresia ei că nu am reușit s-o conving,
Draco e un răsfățat cu principii aberante, e nesimțit și în mare parte o companie detestabilă. Nici nu vreau să iau în considerare teoria lui Hermione.

***

     -Vrei să mergem la petrecerea de Crăciun al lui Slughorn?
Eu și Blaise stăm pe canapeaua din fața șemineului citind tăcuți din cărți diferite. Mâna lui se odihnea pe coapsa mea și trasa lent conturul unui cerc cu degetul arătător.
      -Tu vrei?
Tonul vocii mele era evident surprins și în același timp amuzat. Nu mă așteptam ca Blaise să-și dorească să meargă la petrecere.
      -De ce nu? Ar fi amuzant.
      -Sau plictisitor.
Recunosc, Hermione mă rugase să vin la petrecere ca să nu stea toată seara cu Cormac McLaggen, iar cu gândul ăsta în minte cedez și accept. Gândurile îmi sunt întrerupte totuși de sunetul provocat de ușa care se deschide. Ochii mi se îndreaptă automat spre intrare și nu sunt surprinsă să-l văd pe Draco. Părea atât de absorbit în gânduri încât inițial nici nu ne observă.
-Draco!
Îi atrage Blaise atenția lui Draco, care își modifică complet expresia odată ce ne observă. Își relaxează trăsăturile în timp ce se îndreaptă spre noi, dar nu-și poate ascunde oboseala. Faptul că mă aflam în compania amândurora în același timp îmi crea un sentiment de neliniște inexplicabil și nu pot ignora nodul ce mi s-a format în stomac.
-Ce faceți, porumbeilor? ne întreabă el pe un ton arogant.
Ochii lui s-au fixat câteva secunde pe mâna lui Blaise de pe piciorul meu și am avut un impuls aproape imposibil de controlat de a-i îndepărta mâna băiatului. Obrajii mi se înroșesc când realizez cât de greșit e să gândesc așa.
-Încercăm să repetăm pentru testul de mâine, îi răspunde Blaise relaxat.
-Avem test mâine?
Blaise chicotește, amuzat de inconștiența lui Draco, dar, ca de obicei, mie îmi creează îngrijorări.
-Da, la Transfigurare.
-Oh, înseamnă că o să fiu bolnav mâine.
Blaise își dă ochii peste cap, dar cu un zâmbet arogant pe chip.
-Nu trebuia să te învăț trucul ăsta.
Le urmăresc conversația tăcută și realizez că ei doi chiar par a fi prieteni, în ciuda caracterului rezervat și misterios pe care ambii îl aveau.
-De ce ești așa tăcută?
Tresar când îi aud vocea lui Blaise, care îmi întrerupe șirul gândurilor.
-Sunt obosită, reușesc eu să răspund.
Vinovăția minciunii mă înțeapă dureros dar ce-aș fi putut să zic? "Scuze, Blaise, mă gândeam la prietenul tău Draco aici de față, pentru care cred că am dezvoltat un fel de obsesie și încă nu pot să-mi dau seama de ce natură e, dar cred că ar fi indicat să fii gelos." Uneori nu înțeleg ce e în neregulă cu creierul meu.
-Du-te la somn, îmi spune el în timp ce îmi apucă delicat obrazul și mă sărută scurt, dar apăsat.
Voiam să-l împing de pe mine și să fug din camera asta care parcă mă sufocă, dar aștept să se îndepărteze de mine și apoi mă ridic de pe canapea, plecând într-un final spre dormitoare.
-Noapte bună!
-Ai grijă să nu te otrăvească Pansy în somn, îmi răspunde Draco sarcastic, iar Blaise începe să râdă amuzat.
Îmi forțez un râs și plec fără să mai ripostez.