Dusk || Draco Malfoy

XI

     -E superbă, crede-mă!
  Eram cu Hermione într-un magazin din Hogsmeade căutând disperate rochii pentru petrecerea lui Slughorn.
-Dar e prea scurtă, mă plâng eu în timp ce îmi priveam reflexia în oglindă.
Rochia de un vișiniu intens e fabricată dintr-o catifea fină ce are reflexii sidefate la orice mișcare. E decoltată elegant și se mulează delicat pe talia și șoldurile mele. În schimb, se oprește la jumătatea coapselor, mult deasupra genunchilor, fiind prea scurtă pentru gusturile mele.
-Ai probat toate rochiile din magazinul ăsta și știi și tu că nu vei găsi una mai bună, mă contrazice Hermione încruntată.
-Recunoaște că te-ai plictisit.
-Suntem aici de 4 ore, Rowan!
Exasperarea ei e evidentă, așa că, trebuie să accept că nu voi găsi altă rochie și ne întoarcem obosite la castel.
      Pregătirea a durat mai mult decât mă așteptam. Poate pentru că nu am atât de multă experiență cu machiajul, dar am reușit cu greu să mă încadrez în timp. Mă întâlnesc cu Blaise în Camera de Zi, unde avem parte de privirile curioase ale colegilor noștri. Blaise îmi oferă brațul său și plecăm împreună spre biroul lui Slughorn.
     -Arăți bine, îmi spune el îndepărtându-se de mine ca să mă privească.
     -Mulțumesc, la fel.
Îmi trec mâinile în jurul gâtului său și îmi lipesc buzele de ale lui.
     -Îți dai seama ce satisfăcut va fi Slughorn când își va dea seama că a avut dreptate în legătură cu noi?
Mă întreabă băiatul dându-și ochii peste cap amuzat.
     -O să-l evităm.
-Sigur, o să evităm persoana care organizează petrecerea, mă ironizează el.
-O să fie ocupat oricum.
Trebuie să recunosc, biroul profesorului arată cu adevărat deosebit. Ornamentele erau roșii și aurii, de la perdele și ghirlande până la tacâmuri și fețe de masă. Îi zăresc pe Hermione și Harry, amândoi par că se simt nelalocul lor, uitându-se agitați în jur.
-Ce faceți? îi întreb eu, profitând de faptul că Blaise s-a dus să caute băuturi.
-Ce frumoasă ești, Rowan! exclamă Hermione privindu-mă din cap până-n picioare fără să-mi răspundă la întrebare.
-Mulțumesc! Și tu!
Ea nu pare să mă fi auzit, ci privește distrasă în jur.
-Ce e cu ea?
Harry pufnește în râs și își dă ochii peste cap.
-McLaggen vrea s-o gasească sub vâsc, îmi explică el.
Izbucnesc în râs, imaginându-mi fără să vreau o scenă cu Hermione și McLaggen ascunși într-un colț, sărutându-se.
-Nu e amuzant, se răstește fata la noi.
-De ce ai mai venit cu el atunci?
-Pentru că Ron nu-l suportă, răspunde Harry în locul ei.
Ea pare că vrea să-l contrazică, dar renunță.
-Sigur Ron ar fi foarte gelos văzând cum te ascunzi de partenerul tău.
Harry râde satisfăcut la ironia mea, dar Hermione mă privește încruntată.
-Tu cu cine ai venit, Harry? schimb eu subiectul.
-Cu Luna, dar m-a abandonat ca să vorbească cu o fostă elevă de-a lui Slughorn despre un articol din revista tatălui ei.
-Clasic.
-Blaise unde e? mă întreabă Hermione, ce părea mai relaxată acum că s-a convins că McLaggen nu era prin preajmă.
-S-a dus să caute ceva de băut. Probabil s-a întâlnit cu cineva.
Mă cuprinde un val de vinovăție când îmi dau seama că nici n-am observat faptul că Blaise nu s-a mai întors. Înconjor încăperea cu privirea, căutându-l și, într-adevăr, îl zăresc discutând cu Slughorn însuși.
         -Uite!
Harry îmi întinde un pahar mic și recunosc imediat lichidul: firewhiskey. Mă încrunt la el, dar spune înainte să apuc să răspund:
          -Ca să trecem peste seara asta.
Băutura îmi arde gâtul și îmi încălzește stomacul, dar în același timp reușesc să mă destind. Totuși, petrecerea mă plictisește. Blaise se introducea tuturor invitaților străini, purtând conversații superficiale și încercând să obțină încrederea lor. Mi-a spus că a fost crescut cu ideea că drumul spre putere include manipularea și lingușirea oamenilor. Deși atunci era critic când venea vorba despre asta, acum se pare că pune în aplicare sfaturile mamei lui. Îl privesc pierdută de pe scaunul meu, gândindu-mă, spre disperarea mea, la Draco. Oare ce făcea de Crăciun? Știu că rămăsese la castel în vacanță, lucru ce m-a luat prin surprindere, dar nu mă pot gândi decât la faptul că încă nu și-a terminat sarcinile pentru Voldemort. Oare e spionul lui?
       -Ce caută aici?
       -N-a fost invitat.
Mai multe voci mi-au întrerupt șirul gândurilor, atrăgându-mi atenția. Mă îndrept curioasă spre grupul de oameni adunați în jurul lui Draco, ținut de Filch. Mi se formează un nod în stomac atunci când privirile ni se întâlnesc, mai ales că mă gândeam la el până acum.
        -Ce s-a întâmplat? intervine Slughorn cu o expresie ușor îngrijorată.
        -Băiatul se plimba pe hol și spune că se îndrepta spre petrecerea dumneavoastră, explică Filch cu răutate.
Draco privea nervos în jur, parcă evitându-mi privirea. În schimb, Slughorn se uită la el compătimitor.
         -N-a fost invitat, nu-i așa? continuă Filch și zâmbește larg, dezgolindu-și dantura distrusă.
         -Recunosc, voiam să vin neinvitat, zice Draco nervos.
Îmi ascund un zâmbet. Era atât de evident că mințea. Sau era evident doar pentru mine?
          -Oh, e Crăciunul. Băiatul nu merită pedepsit doar pentru că vrea să se distreze!
Spre dezamăgirea lui Filch, Slughorn îl salvează pe Draco, care se smulge din strânsoarea îngrijitorului și își aranjează cu aroganță sacoul. Petrecerea își revine treptat, dar îl privesc în continuare pe Draco. Pare că se simte agitat, ca și cum se află într-un loc unde nu ar trebui să fie. Nu durează mult și Snape se apropie de el. Schimbă doar câteva cuvinte înainte ca  profesorul să-l conducă afară din cameră. Curiozitatea mă macină incontrolabil, așa că mă asigur că Blaise nu observă că plec și încerc să merg cât mai detașată spre ieșire. Oamenii îmi îngreunau înaintarea și îmi dau seama cu dezamăgire că i-am pierdut. Odată ajunsă pe hol încerc să le aud vocile, deși e aproape imposibil din cauza gălăgiei de la petrecere. Mă îndepărtez de zgomot, uitându-mă după orice semn ce le-ar indica prezența. Nu durează mult și găsesc ce caut. Harry stătea în umbra unei statui prinvind încruntat înainte. Nu apuc să mă apropii, căci băiatul iese din ascunzătoarea lui, plecând silențios în direcția opusă. Snape iese imediat dintr-o clasa goală, mergând apăsat. Mă strecor tăcută în încăpere, neștiind la ce să mă aștept. Inima îmi bătea cu putere și stomacul meu se convulsiona din cauza emoțiilor.
    -Draco..
Șoapta, deși rostită atât de încet încât nici eu nu am auzit-o prea bine, îi atrage imediat atenția băiatului. Stătea sprijinit de o bancă cu capul în mâini. Părul îi era răvășit, iar ochii lui erau încărcați cu furie. Privirea lui îmi formează un gol în stomac și deodată regret decizia impulsivă de a-l urmări. Îmi simt mâinile reci și transpirate.
     -Ce cauți aici?
Vocea îi era amenințătoare, periculoasă, provocându-mi fiori.
     -Voiam să văd ce faci.
Îi răspund sincer, dar ezitând. El se ridică în picioare, apropiindu-se de mine și forțându-mă astfel să-mi ridic privirea, ca să-l pot privi în ochi. Singura sursă de lumină provenea de la o fereastră lungă și îngustă, ce îi lumina fața lui Draco.
     -De ce? mă întreabă mai mult șoptit cu aceeași voce egală, dar distingeam vag și o urmă de emoție, sau poate e doar imaginația mea.
Înghit în sec și îmi mut privirea.
     -Nu știu.
Își înclină capul într-o parte, analizându-mă:
     -De ce îți pasă de mine?
Cuvintele lui m-au lovit puternic, accelerându-mi ritmul inimii. Nu reușesc să formulez un răspuns și mă urăsc pentru asta. Vreau să mă retrag, să măresc spațiul dintre noi, dar sunt imobilizată.
      -Nu înțeleg, spun eu într-un final.
Nici eu nu știu ce nu înțeleg, pentru că sunt multe lucruri care mă depășesc și nu suport să nu am totul sub control. Am observat cum Draco își încleșta maxilarul, semn ce îi dezvăluia emoțiile.
      -Din același motiv pentru care gândul meu mereu se întoarce la tine, în ciuda tuturor lucrurilor pe care le-am făcut și pe care trebuie să le mai fac.
Își răspunde singur la întrebare, luându-mă complet prin surprindere. Ochii mei îi reîntâlnesc pe ai lui, ce mă priveau nedumeriți. Părea la fel de șocat ca mine de propriile cuvinte și înainte să-mi reconsider decizia mă ridic pe vârfuri și îl sărut. Reacția lui este instantă, înconjurându-mi talia cu brațele, spațiul dintre noi dispărând complet. Mă sărută cu o pasiune agresivă, mușcându-mi buza și strângându-mi pielea cu degetele lui lungi. Mâinile mele erau în părul lui, care, in general aranjat la perfecție, era acum dezordonat și șuvițele lui blonde îmi gâdilau fața. Mâinile lui coboară ușor pe formele mele până la coapse și mă ridică cu ușurință pe una dintre bănci. Senzația pe care mi-o provoacă mâinile lui pe picioarele mele nu face decât să-mi hrănească dorința. Buzele lui coboară pe gâtul meu, pe clavicule, pe umeri, lăsându-mi săruturi umede și mușcând neglijent. Zgomotul ce mi se desprinde de pe buze e o combinație între plăcere și durere, provocat de o mușcătura pe umărul meu. Lucru ce mă face să realizez brusc ce se întâmplă. Draco Malfoy m-a făcut să gem într-o sală goală de clasă, cu ușa deschisă, în noaptea de Crăciun, iar ce era cel mai rău, eu am iubit. Cu toate astea, nu-mi doream altceva decât să continui.
     -Draco, reușesc eu să spun.
Băiatul nu pare să mă audă, căci îmi apucă părul, dându-mi capul pe spate, astfel încât gâtul meu să fie dezgolit, sărutându-l haotic în timp ce cu cealaltă mână îmi susținea coapsa. Nici nu am realizat când i-am înconjurat talia cu picioarele.
      -Draco! repet eu mai tare.
De data aceasta se dezlipește de mine și mă privește doritor. Nu credeam că o să-l văd vreodată pe Draco în ipostaza asta: părul distrus, buzele roșii și puțin umflate, cu jumătate din nasturii de la cămașă deschiși, alt lucru pe care l-am făcut fără să-mi dau seama. Îmi imaginez cum arăt și eu și un val de rușine pune stăpânire pe mine. Cobor de pe bancă și îmi trag rochia mai jos, căci se ridicase îngrijorător de mult.
       -Eu...
       -E greșit, îl întrerup eu cu vocea tremurândă, evitându-i privirea.
El își trece o mână prin păr, oftând zgomotos.
        -Du-te la el atunci.
Cuvintele lui probabil au avut efectul dorit, căci îl privesc tăcută, redusă la tăcere, cu privirea încețoșată de lacrimi. Lacrimi de frustrare, vinovăție, regret, rușine? Probabil toate.