Dusk || Draco Malfoy

III

    Următoarea săptămână patrulez din nou singură, cum era de așteptat. Nici nu încerc să mai vorbesc cu Draco, care e de negăsit oricum. Îl văd foarte rar, și de fiecare pare mai palid decât de obicei. Cearcănele lui devin mai întunecate pe zi ce trece și încep să mă gândesc dacă nu ar trebui să fie un motiv de îngrijoarare.
-Un eseu reușit, domnișoară Blake.
Îmi spune Snape, întinzându-mi un pergament rulat și întrerupându-mi gândurile. Iau hârtia și încep să articulez un "mulțumesc", dar Snape îmi spune înainte să vorbesc:
-După oră aș vrea să rămâi în clasă. Am ceva de discutat cu tine.
Dau din cap, un nod mi se formeaza în gât în timp ce mă gândesc de ce ar vrea Snape să vorbească cu mine.
-Și tu, Draco! spune el, trecând pe lângă banca băiatului.
Mă uit surprinsă spre el, care doar îl privea enervat pe Snape.
Când clasa se golește, mă apropii de catedră cu Draco în dreapta mea. Inima îmi bătea cu putere, neștiind la ce să mă aștept.
-S-a întâmplat ceva, domnule profesor? întreb eu, iar Draco își dă ochii peste cap.
Snape se preface că nu observă și spune pe un ton rece:
-Din câte știu, Perfecții au obligația de a patrula pe holuri noaptea.
Aprob cu o mișcare scurtă a capului, privindu-l derutată.
-Domnișoară Blake, câte ture ar fi trebuit să fi patrulat până acum?
-Două. Urmează a treia.
-Și Draco, tu de câte ori ai patrulat?
Îl privesc pe Draco, realizând într-un final despre ce era vorba.
-Niciodată, răspunde el scârbit.
-Nu voi permite ca Perfecții casei mele să ignore o cerință atât de simplă, spune el cu aceeași voce egală, rece.
-Nu am timp pentru prostia asta!
Tresar surprinsă de ieșirea lui Draco. Nu-l auzisem niciodată țipând. Snape îl privește neimpresionat și spune hotărât:
   -Ceilalți profesori observă că îți neglijezi îndatoririle, Draco. Mai observă și că lipsești de la ore și eu trebuie să dau explicații și să iau măsuri.
Mi se formează un gol în stomac. Oare Snape voia să-i transmită un mesaj subtil? Faptul că cei din jur bănuiau că se întâmpla ceva cu Draco? Cuvintele profesorului par să aibă efect asupra lui, căci răspunde cu o voce mult mai controlată, dar încă nervoasă:
   -Înțeleg, scrâșnește el din dinți.
După ce ieșim din clasa lui Snape, Draco pleacă furtunos de lângă mine, iar restul zilei mă ignoră. Nici nu m-a întrebat la ce oră e tura noastră, așa că mă pregătesc să ies singură. Holurile din piatră ale castelului sunt înghețate, mai ales pe timp de noapte, așa că îmi îmbrac puloverul gri, călduros, îmi iau bagheta și mă îndrept spre ieșirea din Camera de Zi.
-De ce nu mi-ai zis că acum e tura noastră? îmi atrage atenția Draco, care stătea la una dintre mesele de lângă șemineu.
Mă încrunt la el și îi răspund sictirit:
-Nu m-ai întrebat.
-Nu puteai să-mi spui tu? Mai ales după discuția cu Snape azi, scuipă el cu reproș cuvintele.
Se ridică de pe scaun și vine amenințător spre mine, încordându-și maxilarul. Pentru o secundă privirea lui îmi provoacă fiori pe șina spinării și mă întreb dacă n-ar trebui să-mi fie frică de el, dar gura mea vorbește înainte:
-Exact. Era momentul potrivit să te interesezi și tu, îi răspund eu pe același ton sictirit.
El deschide gura ca să mă contrazică, dar îl întrerup repede:
-Dacă vrei să vii trebuie să plecăm acum.
Își dă ochii peste cap, dar mă urmează fără să mai zică nimic. Următoarea oră mergem tăcuți, fără să schimbăm niciun cuvânt, aerul dintre noi fiind încărcat de tensiune. Când ne întoarcem în Camera de Zi, plec direct în dormitor fără să zic nimic.

                                                 ***

    -Ce v-a spus Snape ieri? mă întreabă Harry în timp
ce ne îndreptam spre Trei Mături.
Vremea era deosebit de rece pentru mijlocul lui octombrie, așa că îmi mut fularul de la gură ca să mă înțeleagă:
   -Vă spun când ajungem.
Îmi trag fularul repede peste nas și grăbesc pasul spre intrarea în bar. Când intrăm mă izbește un val de căldură, așa că îmi desfac geaca în timp ce mă uit după o masă liberă.
   -Haideți acolo, sugerează Hermione, arătând spre o masă dintr-un colț al localului.
-Oh, nu! spune Ron pe un ton disperat.
-Ce e? întreabă Hermione, uitându-se agitată în jur.
Ron gesticulează cu capul spre o masă mai îndepărtată de noi, care era ocupată de un cuplu. După ce m-am uitat mai atent, mi-am dar seama că e vorba de sora lui și iubitul ei, care se sărutau. Pufnesc în râs, la fel și Hermione, care spune printre chicote:
-Nu fi absurd, Ron.
-O pipăie pe sora mea! În public! exclamă el la fel de revoltat.
Privirea mea o întâlnește pe al lui Harry, care privea scena încruntat, dar nu din același motiv ca Ron.
-Spune-ne acum, Rowan, schimbă Harry subiectul.
-Deci Snape doar i-a ținut morală lui Draco, pentru că nu își face datoriile de Perfect, răspund eu simplu.
Nu știu de ce nu le zic și despre avertismentul lui Snape, cum că alți profesori au remarcat un comportament neobișnuit la Draco. Nu încerc să-l acopăr, nici n-aș avea de ce, dar prefer să păstrez acea parte pentru mine. Harry pare dezamăgit de răspunsul meu, dar mai dezamăgit pare din cauza lui Ginny și al lui Dean, iar Ron se contrazice agresiv cu Hermione pe aceeași temă, susținând că ar trebui să-și "controleze hormonii."
-Hei, Rowan!
Ridic capul și îi întâlnesc privirea lui Blaise, care îi salută pe ceilalți cu o mișcare scurtă a capului.
-Bună, îl salut eu, în timp ce sorbeam din cafeaua mea.
-Pot să mă așez o secundă? Trebuie să-ți zic ceva, spune el, un zâmbet apărându-i pe față când rostește ultima parte.
Mă uit la cei trei, neștiind dacă ei sunt de acord cu propunerea lui Blaise. Din câte știam, nu au avut niciun conflict niciodată, dar Blaise era de la Slytherin, iar ei de la Griffyndor, lucru ce sugera automat că nu se suportă. Totuși, Harry dă aprobator din cap, iar Blaise se așază lângă mine.
-Ce mai faci? îl întreb eu.
-O aștept pe Pansy. Trebuie să ajungă în curând. Suferă că lui Malfoy nu-i place de ea și cred că se așteaptă să o consolez, răspunde el pe un ton ușor enervat.
Râd scurt, neputând să mă abțin.
-Se aștepta la altceva? întreb eu retoric.
-Asta i-am zis și eu.
Se uită spre ușă, probabil așteptându-se ca Pansy să ajungă imediat și îmi spune, trecând direct la subiect:
-Slughorn m-a invitat la o cină la el în birou, la care participă, aparent, doar elevi selecți, rostește ultima parte sarcastic, dându-și ochii peste cap.
-Oh, și pe mine m-a chemat, intervine Hermione.
-Era de așteptat, te descurci foarte bine la ora lui, îi spune Blaise sincer. Te duci?
Hermione roșește și îl privește cu gura întredeschisă, surprinsă de complimentul lui.
-Nu știu încă, răspunde ea repede.
Ron îi privește pe rând pe cei doi cu aceeași privire pe care o avea Harry când se uita la Ginny și la Dean. Încerc să-mi controlez râsetul, în timp ce Blaise continuă, un zâmbet amuzat lărgindu-i-se pe chip:
-Ideea e că are impresia că suntem împreună.
-Poftim? De ce? exclam eu încruntată, dar izbucnesc în râs într-un final.
-Nu știu. Când m-a chemat, mi-a spus să o anunț și pe iubita mea, iar când i-am zis "care iubită?", el a răspuns cu "domnișoara Blake, evident."
   -O să fie dezamăgit, glumesc eu.
   -Blaise?
Mă întrerupe o voce, iar când îmi ridic privirea o văd pe Pansy apropiindu-se de noi.
   -Vorbim mai încolo, îmi spune Blaise și pleacă înainte ca fata să ajungă la masa noastră.
   -Trebuie să recunosc, e atrăgător, spune Hermione după ce Blaise ieșise din local cu Pansy.
Încep să râd, iar Ron îi aruncă aceeași privire înghețată.