UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 8: Slabiciunea Azurei

-Cand am zis ca familia voastra este ciudata,nu stiam ca poate fi atat de ciudata.La voi totul e chiar bine pus la punct,continua el sa rada.

Azura il privi mustrator,presimtind ca se va molipsi.

-Fii serios...

-Sunt foarte serios.Si cu aceeasi seriozitate iti spun asa: daca vei avea nevoie de ajutor in domeniul senzual,eu sunt robul tau supus,slujitorul tau,sau Maestrul tau,dupa caz.

Andrus avea o mutra atat de serioasa,incat nu se mai putu abtine.Se sprijini de fereastra ca sa nu cada de ras.El o prinse de incheietura mainii si o privi,asteptand sa se potoleasca.Azura se opri din ras brusc,privindu-l cu ochii mari si schita un gest vrand sa-si retraga mana,dar el o stranse mai puternic si o privi in ochi insistent.Ea se ridica in picioare si el facu la fel. 

-Da-mi drumul la mana...

-Da-mi un motiv bun.Imi place mana ta,cred ca o pastrez,rase el.

-Un motiv bun ar fi ca risti un duel,desi mi-e teama sa nu distrug instrumentele de suflat de langa tine.Dar imi asum riscul.

-Sti bine ca semanam si mai sti ca de data asta nu iese cum vrei tu.

Azura ii surprinse gandul necuviincios.Geamanul ei de cuva se comporta din nou straniu si isi imagina cum ar fi sa il pocneasca in figura.El ii prinse gandul si o privi amuzat,apoi se apropie de fata ei,rasuflandu-i in obraz.Azura simti ca respiratia i se precipita.Nu intelegea de ce avea aceasta slabiciune.De fapt,nu intelegea multe lucruri in ultimul timp.

El mai milos fiind ii lasa mana,simtind-o partial speriata.Fata se departa de el,simtind nevoia de distanta. 

-Ti-e teama de mine?

Ea intoarse capul brusc si il infrunta.

-Nu imi este teama de nimic!

El rase.

-Vino la mine in brate.Promit,nimic necuviincios.Te vad framantata,nu vreau sa te tulbur si mai tare.Facem pace?

Fata se incalzi subit,fiindu-i ciuda ca barbatul ii intuia toate starile.Se apropie de el atrasa ca de un magnet.Andrus o cuprinse in brate,lipind-o cu capul de pieptul lui.Azura isi simtea trupul moale,ca o dezenergizare brusca.Simti ca inima lui Andrus ii batea sa ii sparga pieptul.Poate slabiciunea se afla in ambele tabere.

Se desprinse si se indeparta,simtind cum suvoiul dintre ei ii unea in continuare.Nu indrazni sa il priveasca in ochi.Se uita pe fereastra,simtind ca isi recapata incet incet stapanirea de sine.Andrus o privea lung.Se gandi ca de fapt nu stia aproape nimic despre ea,desi se cunosteau din momentul nasterii.

-Ne antrenam mai tarziu?

-Daca o sa am vlaga pentru asa ceva,nu ma simt prea grozav.

-Ai probleme cu echilibrarea energiilor?

-Da,de unde sti?

-Si eu sunt in aceeasi situatie,ai uitat? Daca esti obosita,putem merge la o plimbare pe plaja...Nimic mai mult.

-Ne vedem la crepuscul.

Andrus se apropie cu pasi repezi de usa,apoi mai privi o data in directia ei.

-Sigur esti bine?

-Da,"tata", se maimutari ea.

-Daca esti ironica inseamna ca ti-ai revenit,rase el si iesi.

*

Fata cu ochii de culoarea cerului privi pe fereastra si mai ingandurata decat era inainte de venirea lui Andrus.Emotiile care o incercau erau diferite de tot ce stia.Se teleporta in zona comuna.