Fără Titlu

Scrisoarea 60

21 Aprilie 2018

Nu îmi e pavat cu tradafiri drumul,
E plin de cenușă din pământul iese fumul,
Fumul fiind răul ce eu l-am făcut,
Am avut multe de făcut, multe de întrecut,

Am trecut peste ce părea mai greu,
Acum sunt sigur și sunt doar eu,
Chiar de e ceață și furtună cam des,
Tre' să trec prin toate, n-am de ales,

De ales am avut și totuși am pierdut,
Sunt păreri ce unii spun că's incult,
Dar eu știu mai bine cum e să suporți,
Să fii într-o mare de rechini și să nu știi să-noţi,

Piesa este doar o parte din mine,
Fă ce simți, chiar de nu iese bine,
Rup din suflet, din ce a rămas,
Rămân cu lacrimi pe față și m-am ars,

Puteam băga mână că omul nu mă vinde,
Dar fratele nu e frate, la greu nu se prinde,
De tine, să îți întindă mână,
Am rămas prea des să înfrunt singur furtună,

Iar luna, e singura ce mă-nțelege,
Nu am să fiu înfrânt de vreo lege,
Pentru ce iubesc merg și în mormânt,
Iubirea pentru mine e un lucru sfânt,

Nu plâng, dar abia mă abțin,
Mă doare când mi se vorbește cu venin,
Totul e rece, iarna nu mai trece,
Aștept să vină furtuna, să mă-nece,

Că tot ce iubim, poate n-o să ne iubească,
Iar tot ce simțim, cândva o să ne rănească,
Pe noi, pe cei din familie,
Te-am ales pe tine, ți-am dat totul ție,

Nu închei, că am prea multe de spus,
Dacă rămâi lângă mine, ajung ș-acolo sus,
Cu tine, totul pare parcă un vis,
Dar tu ești reală, că te simt din adins,

Trecutul e doar o cicatrice dură,
Tu inspiră căldură, chiar de ei te tratează cu ură,
E trist, și mă refer la această generație,
Copii la vârste fragede nu au doar o tentație,

M-am săturat mă întorc în mormânt,
Tot ce e mai bun din mine să îți rămână veșmânt,
Timpul trece, odată cu mine,
Am trecut prin multe, chiar de nu's bine