Fără Titlu

Scrisoarea 43

21 Octombrie 2017

Alerg fără să ajung la finish, alerg prea mult,
Dacă odată am fost ranit, după mi-am pus scut,
Pe inima și pe cine sunt eu,
Fiindcă dacă e bine, va fi și greu,

Poate sunt egoist și avangard,
Dar după iubirea ei mereu o să ard,
Voi fi ca o făclie, pe deasupra tuturor,
Că ce fac acum, sună bine și pe viitor,

Mă asculți când lumea vorbește,
Mă vezi al tău, inima mea te iubește,
Sunt al tău, nu doar mă vezi,
Te rog ca în mine mereu să te încrezi,

Să te-ncrezi și să mă crezi,
Fiindcă fără tine am să cedez,
Am să dispar în noapte,
Voi fi de tine departe,

Dar asta se va întâmpla doar dacă,
Te uiți la mine în ochi și îmi spui "pleacă",
Doar atunci știu că nu e cale de întoarcere,
Știu că de atunci nu va mai fi nici o întrecere,

Inima mi-era rece, până să îmi dai culoare,
Mă uit atent la tine și zâmbesc în continuare,
Aș fi vrut să fi suferit de amnezie până să te întâlnesc,
Să îți ofer inima doar ție, pe tin' să te iubesc,

Nu am intrigă, te am pe tine,
Iar finalul nu va fi, va fi happy end ca-n filme,
Au trecut anii, am primit ce căutam,
De fapt nu te căutam, eu te așteptam,

Ai apărut la fix, când inima abia bătea,
Toată lumea mă întreabă, chiar ai schimbat povestea?
Le spun că da, ce a fost a trecut, și rămâne expirat,
Am trăit emoții de copil, acum m-am maturizat,

Simțeam durere și insomnie timp de 3-4 ani,
Nu puteam să mă axez pe nimic, stăteam cu golani,
Care mai târziu aveau să mă folosească,
Dar am plecat în a doua clipă, nimeni n-o să reușească,

Să îmi facă rău fără voia mea,
Să mă defaimeze nu vor putea,
Eu sunt cel de azi mai bun ca ieri,
Iar cel de ieri mai bun ca-n alte veri,

În ochii mei pieri, iubire risipitoare,
Am rătăcit, dar lângă ea am culoare,
Am și zâmbetul pe buze, uite-mă l,
Dar după ce mă privești, te rog uita-mă,

Că eu nu mai sunt alesul, că am ales alt vis,
Am ales să nu trăiesc în iad, ci mai aproape de paradis,
Sunt cu ochii tulburi, sufletul proporționat l,
Pe cealaltă o las în urmă, mă făcea prea vinovat,

Și poate că eram, dar nu m-a înțeles,
Mi-a dat un timp să mă schimb, am avut de ales,
Am stat luni m-am gândit cum să fac,
Să ies neşifonat, şi pe ea să o împac,

Dar ceea ce a rezultat din ce a fost,
Era că mă simțeam penibil și prost,
Îi scrisesem poezii, să îmi vadă perioada,
Dar din toată căldura ce o oferea, mi-a dat doar zăpada