Scrisoarea 44

2 1 2
                                    

4 Octombrie 2017

Te aud în noapte, te simt și aici,
Sufletul îmi respiră printre cicatrici,
Un gând, cu alte mii adunate,
Mă duc departe, pe culmi inalte,

Să pot zbura, să mai pot visa,
Să o ating în vise iar pe ea,
Și când mă trezesc, privesc fericirea,
Iar când adorm, încet îngrop dezamagirea,

Un vis și un cântec cu ea de mână,
Ne simțim atât de bine împreună,
Și stau și contemplu la ce va fi mâine,
Dar de acum sunt sigur că va fi bine,

Va fi bine, îi spun când o privesc,
Dacă am murit, prin ea acum traiesc,
Dacă sunt plecat, rămân în sufletul ei,
O iubire incredibilă, din partea unei femei,

Sar blocuri, urc munti,
Dragostea e ceea ce nu înfrunți,
Că îți e teamă, ți se citește în privire,
Nu transforma binele în dezamagirea,

Ești om ca și mine, respiram acelaș aer,
Poți fi cel mai bun, sau poți fi fraier,
Banii nu îți pot decide viața ,
Fiindcă poți să mori la 23 fără vreo speranță,

Rămâi în noapte, când liniștea e prezentă,
Creează-ți iubirea, fă-o perfectă ,
Zâmbește și când moartea îți spune cine ești,
Tu cel adevărat, ești cel ce-n oglindă-l privești

Fără Titlu Donde viven las historias. Descúbrelo ahora