Fără Titlu

Scrisoarea 59

15 Martie 2018

Trec ani și ani, peste noi omenirea,
Trec atâtea zile, găsește-ţi menirea,
Că menirea îți e scop, îți e țel,
Fără un scop, ești un prinț fără castel,

Sacrificiile apar mereu, dar nu uita,
Nu te sacrifica pentru cine nu te vrea,
Nu are rost să faci doar sacrificii,
Pentru că nu mult după, urmează ramura fricii,

Adică îți e frică să mai faci ceva,
Pentru că în toți ţi-ai pierdut încrederea,
Jucăm roluri diferite, avem vieți diferite,
Suntem personaje de bătrânețe albite,

Luptăm pentru ce iubim asta e clar,
Ascultă ce zic: spune ce simți, apoi dispari,
Dispari în văzduh cu zborul păsărilor,
Dispar că un abure din gura oamenilor,

Mă vezi acum, nu o eternitate,
Iubește-mă cum sunt, nu ca pe-o divinitate,
Am nevoie de loialitate, e lucrul cel mai important,
Trăim grăbiți, într-un univers aglomerat,

Iubirea să îți fie oglinda atunci când cedezi,
Iubirea să îți fie visul pe care-l urmezi,
Iubirea să îți fie hrana sufletului,
Iubirea să îți fie aura timpului,

Dragostea să îți fie refugiu când e greu,
Dragostea să îți fie cel mai frumos traseu,
Dragostea să îți fie visul mult dorit,
Dragostea să te facă cel mai fericit,

Sufletul să îți fie prieten mai mereu,
Sufletul să te mustre, să ocolești orice greu,
Sufletul să îți fie pernă când totul este rece,
Sufletul să îți fie mâna, ce te înălța peste treceri,

Viața să îți fie mândria, așa cum ai trăit,
Fă ce simți, iubește cum n-ai iubit,
Iar armură să îți fie adevărat prietenie,
Îți ajunge doar un prieten, nu ai nevoie de o mie