Fără Titlu

Scrisoarea 62

11 Mai 2018

Cere-mi cerul și ţi-l voi da,
Așa începe o altă poezie de-a mea,
Te-am cunoscut acum un timp, erai o floare,
Acum suntem noi doi, chiar de nu e mereu soare,

Pentru tine, fac orice, ai să vezi,
Sacrificiile îți vor arată că muncesc,
Muncesc pentru un noi, doar noi,
Dacă iubirea e şantier, construiesc și prin ploi,

Al nostru locuşor departe de toți,
E acel loc unde nu ajungi nici dacă înoți,
Pun versuri pe foi, scrise cu sufletul,
Îți pun inima în palmă, îmi ești zâmbetul,

Te-am avut, te am și te voi avea,
Oriunde vom fi, îmi vei fi inima,
Și partea bună ce mai e în mine,
Sincer, uneori sunt derutat și nu fac bine,

Dar tu, tu fii mereu acolo cum și eu voi fi,
Prezent în orice minut, clipă, zi,
Mă simt un pe culmi când îmi atingi mână,
Simt raiul pe pământ când zâmbești întruna,

Cerul e plin de stele, alege o stea,
Ţi-o voi aduce, chiar dacă-mi risc viața,
Pentru tine nimic nu are preţ,
Uite că am înaintat și eu, e progres,

Tu, doar mi-ai răpit în acea seară sufletul,
Și mă bucur sincer, simt că trece timpul,
Trece prea repede și nu am să pot să îți spun ce simt,
E ceva frumos și atât de diferit,

Trec prin pase proase, mă înec la mal,
Ajută-mă să supraviețuiesc și rămâi pân' la final,
O lume în care tragedia este iubită,
Niciodată, dar niciodata nu va fi fericită