Fără Titlu

Scrisoarea 53

6 Ianuarie 2018

Totul parcă e o iluzie falsă, dar o continuăm prin a trăi,
Suntem oameni, greșim, nu știm ce-nseamnă a fi,
Avem filme diferite, personaje diferite,
Dar cu toții trăim, cu destine încâlcite,

Ce rost avem, dacă nu ne găsim scopul,
Ce rost are moartea, dacă n-o acceptăm cu totul,
Moartea nu e sfârșitul, nu știu cine te-a mințit,
Să nu fi iubit, ăsta e sfârșitul, nu la toți ne este menit,

Să întâlnim pe cineva, să spargă zidul de gheață,
Să putem iubi din nou, să avem iar speranță,
Eu am pierdut mult, mă refer la timp,
Dar uite că din tot răul trăit, am ales să mă schimb,

Să nu mai las trecutul să îmi stăpânească prezentul,
Să fiu mereu prezent când e nevoie, nu să fiu absentul,
Avem un ambient diferit, unii chiar nu merită pe nimeni,
Iar atunci când apare cineva, ești cel mai fericit dintre oameni,

Ocolim obstacole de-a lungul vieții,
Uneori nu apucăm amurgul dimineții,
Uneori murim, atât de tineri, atât de rebeli,
Ești ceea ce în ochii omului însemni,

Tu du-te, trăiește-ți viața,
Iar când nu vei mai fi, se va ridica peste cimitire ceaţa,
Refuză să trăiește într-o iluzie copleșitoare,
La final când ai să iubești, nu vrei să simți că inima-ți moare