Fără Titlu

Scrisoarea 7

24 Aprilie 2016

Încep cum încep de fiecare dată,
Dacă cad lacrimi, sunt din vina la o fată,
Sunt prea cu capul pe umeri și credeam odată în iubire,
Acum parcă în drum îmi iese doar dezamăgire,

Am sperat că pot fi altul, când aparțin cuiva,
Dar cum dracu când acel cineva nici nu-mi simte prezența,
Sunt paranoia de la un timp se pare,
Fac ce fac și inima iar mă doare,

Nimeni nu mă înțelege, m-am născut degeaba,
Am realizat pe-acum cum stă treaba,
Îmi văd de drum, dar e prea greu,
Prin furtuni și ploi să înaintez mereu,

Cu inima în pălmi, vreau să o arunc acum,
M-am săturat și când spun asta mă liniștesc în fum,
M-am dat dracului de când scriu,
Sunt un suflet viu, închis în mine ca-ntr-un sicriu,

Mă aștern lin pe file, scriu rânduri,
Mă liniștesc în vicii când cad pe gânduri,
Oamenii nu văd la mine nimic special, doar o identitate,
Sunt ce n-au fost și nu vor fi alții, dar n-o să ajung departe...