Fără Titlu

Scrisoarea 54

8 Ianuarie 2018

Am nevoie de momente singur, să mă reculeg,
Doar eu știu ce drum am să urmez,
Că traversez cu frică, o simt în torace,
Ce e bun pleacă, nu se mai întoarce,

Uneori visam la noi, doi copii,
Acum te scriu doar în poezii,
Erai obsesia mea, ce-aveam mai de preţ,
Acum e greu, e prea mult stres,

Cu tine speram să fie bine,
Mi-am deschis inima doar pentru tine,
Dar tu, tu n-ai apreciat,
Ai cedat, singur m-ai lăsat,

Să sangeraz după iubire,
Acum rămâne doar o amintire,
Eram noi doi și stelele de pe cer,
Era ora 12, erai al meu înger,

Ninge și e frig în sufletu-mi de gheață,
Nu mai am, nici o speranță,
Că tu erai anotimpul favorit,
De tine mă simțeam iubit,

Iubit cum nu am fost vreodată,
Erai frumoasă, dulcea mea fată,
Fără tată, fără bani pe drum,
Voiam să reușesc, nu să apun,

Nu să pun lacăt pe vise,
Mă dor vorbele primise,
Că îmi promiteai tot universul,
Acum simt din inima mersul,

Spre ceva măreț, ce e în depărtare,
Inima nu mă mai doare,
Că nu o mai am, de când m-ai lăsat,
Sunt sincer, dar mult prea derutat,

De tine, de ce credeam că însemni,
Erai sufletul meu, dintre atâția nimeni,
Nu mai e nimeni pe drum,
Iar drumul s-a sfârșit, e ceață și fum