Perspectiva Lidiei.
Priveam soarele de afară ascultând o piesă simbolică, plină de amintiri: Eminem - Beautiful. Întinsă pe pat, mă gândeam la noaptea trecută. Teribil de fericită şi mândră de mine că mă răzbunasem pe Rebecca pentru tratamentele ei superioare. Nu o uram, doar că am vrut să-i arăt că nu totul se rezumă numai la ea. Şi oricum, ştia că mă atrage Ionuţ. Bine, nu i-am spus asta direct, dar e prietena mea, ar fi trebuit să-şi dea seama, nu? Ionuţ avea să mă caute, trebuia să mă dorească mai mult, mai ales după noaptea trecută. Pe cine păcălea dacă nu mă vroia? M-am ridicat de pe pat şi am făcut câteva piruete până la oglinda de pe uşa dulapului cu haine. M-am privit atent, studiindu-mi liniile gâtului, bustului, taliei, coapsele, gambele. Eram mai bună decât ea la capitolul ăsta. Sânii ei erau prea mici, şi totuşi atrăgeau atâţia tipi. Am căutat apoi în dulap o geacă veche de piele primită în dar de la tata, un maiou alb şi o pereche de egări din latex, negri. Le-am tras pe mine, şi am stat câteva minute să mă admir. Rebecca avea să sufere, şi evident nu îl va ierta pe Ionuţ. Nu-i stătea în caracter. Astfel, putea fi al meu fără probleme. Şi dacă vă întrebaţi de mine şi Rebecca, staţi liniştiţi. Am dat deja zvonuri pe facebook cum că petrecerea Rebeccăi s-a terminat din cauză că Ionuţ a părăsit-o într-un mod nu prea plăcut, fără măcar s-o anunţe. Să nu mai zic că reputaţia ei perfectă a fost distrusă şi că nu vom şti cât de curând o vom revedea pe iubita noastră Rebecca. Am primit mesaje de susţinere. Nu o suporta toată lumea pe Rebecca, sunt mulţi invidioşi pentru că e frumoasă şi din cauza asta, a primit destule răutăţi din partea colegilor din alte licee . Cei de la noi de la arte o adoră, în mare parte. Asta fiindcă e foarte talentată, fără să-şi dea prea mult silinţa. Cel puţin puştoaicele din clase mai mici sunt înnebunite după ea ! Biacs. Mi se pare de-a dreptul intrigant să îţi placă atât de mult de un cap roşu cu picioare. Mai bine pun o roşie în vârful unei scobitori şi mi-ar place mai mult să stau cu ea, decât cu "perfecta" Rebecca. Nu sufăr, nu îmi pasă prea mult de ea. Au fost evenimente neplăcute în trecut când eu pur şi simplu mergeam cu ea la întâlniri şi stăteam şi mă holbam cum îşi face ea de cap, apoi sfârşeam acasă, plângând, fără ca ea să ştie, bineînţeles. Am reuşit să mă adun, şi să îmi ascund tristeţea. O făceam să râdă cu ironiile mele, şi chiar funcţiona. Biata de ea, chiar nu vede cât nu o suport? O să-i fac viaţa un calvar, chiar dacă ar însemna să risc şi să încalc nenumărate reguli. Cât despre micuţul Ionuţ, va fi ceva temporar. Nu e ca şi cum sunt super îndrăgostită de el şi vai mie, nu pot trăi fără el. Abia dacă îl cunosc, dar în fond, datorită mie au ajuns ei doi să se cunoască. Eu i-am dat lui numărul lui morcovel de telefon. Şi mai mult decât atât, ca să lămuresc lucrurile, Vlad a fost cu ideea. Acum e plecat din ţară, a ieşit din spital, deşi nu avea nimic pentru că purtase vestă de protecţie pe sub tricou, să nu mai zic de pistolul fals al grăsanului umplut cu cerneală roşie, care acum face închisoare oarecum pe nedrept. Deci de asta nu e acum alături de mine să mă " susţină " , dacă mă înţelegeţi. El a spus că o vrea pe Rebecca, iar dacă nu o poate avea, atunci nimeni altcineva nu o va avea. Şi dat fiind faptul că vroiam de foarte mult timp să i-o trag fain Rebeccăi, am fost încântată de ideea lui, şi iată-mă. Cu sufletul alături de prietena mea, ca întotdeauna ! Ce să-i faci, nu poţi fi bun într-o lume de nemiloşi. Trebuie cineva să riposteze, aşa-i?
