Iar atunci în cameră a pătruns tipul mare şi gras. Arăta ca un experiment eşuat evadat dintr-o fabrică de crenvuşti.
- Măi, măi. măi ! Ce-avem noi aici ? Puicuţele au scăpat. Raton, le-ai închis cu clămiţele de la chioşc uşa?
- Nu, şefu.
- Şi-atunci cum p...a mă-ti au scăpat? a zis grăsanul, izbindu-i ciudatului din spatele lui un baston peste cap. Lovitura fusese fatală pentru ciudat. A murit imediat. Eram înspăimântată, speriată, panicată, traumatizată, şi m-am prăbuşit pe podea. Am început să respir din ce în ce mai greu, dar nu aveam chef să leşin şi să adorm iar. De data asta, dacă adormeam iar, aveam să mă trezesc în patul unui italian bogat, cu burta dublă cât a tipului din faţa mea. Lidia, cu un tupeu uimitor pe care sincer, mă aşteptam să-l aibă, s-a adresat grăsanului:
- Auzi nenea. Am o condiţie pentru tine.
- Aici eu pun condiţiile, pisicuţo.
- Păi stai aşa că nu suntem pe aceeaşi lungime de undă ! a zis Lidia cu o voce senzuală, abia abţinându-mă să nu izbucnesc eu într-un hohot de râs. Îi vedeam braţul Lidieu cu tremura din încheietură, aşa că am profitat de neatenţia grasului şi am încercat să mă apropii de Ionuţ.
- Vezi tu nenea. Eu sunt aşa mai, rebelă. Şi cred că aş putea să mă obişnuiesc cu o astfel de viaţă, dacă e cu obligaţie din partea dumitale.
- Auzi, tu eşti cam obraznică şi nu-mi place.
- Ei nu-ţi place ! Ştiu eu că-şi plaaaceee ! * Lidia deja se prefăcea că mestecă gumă.Eram pe punctul de a-l dezlega pe Ionuţ, când grăsanul m-a observat.*
- C...ă ! Ce crezi tu că faci???? - s-a repezit cu bastonul către mine. M-am ferit şi am strigat :
- Cum naiba să nu-l dezleg când e aşa de bun ??? UITĂ-TE LA EL! Doamne cât de bun eu te rog lasă-mi-l mie şi promit că fac ce vrei tu ! Trebuie să...
- Ahaa deci eşti experimentată. - în cameră au pătruns vreo cinci garde de corp . Cocalari mai pe româneşte - Treci la aparat, a zis făcându-i semn unuia dintre cei cinci să-l dezlege pe Ionuţ.
Îi simţeam răsuflarea deasupra mea. L-am privit atentă. Prima intenţie a fost să-l sărut, dar l-am luat de mână şi am ieşit, prefăcându-mă că eram în extaz :
- Vaaai, tuu pisoiaaş ! Al meu eşti, al meu eşti, am început să repet neavând altă replică potrivită pentru acea situaţie.
Am intrat într-un dormitor micuţ, cu un pat dublu în mijloc. Speriată, l-am strâns în braţe pe Ionuţ. Apoi, l-am privit şi mi-a spus:
- Ce facem acum ?
- Nu ştiu.. mi-e foarte frică.. dacă nu facem ceva acum, după asta.. adio pisoiaş şi..* m-a sărutat *
- Ai vrea tu să scapi aşa uşor de mine.. a zis zâmbind.
- N-ai şanse. Nici o clipă nu aş putea gândi aşa ceva..
- Te iub...
În acel moment în cameră au pătruns grăsanul şi încă două matahale:
- Păi bine mă pisicuţo, eu te las cu ăsta şi tu ce faci? Asta-i treabă care-o faci tu? Aşa-l vrei tu pe ăsta? Ntz, ntz. Nu cooperăm. - LIDIA ! Unde era Lidia? -
- Unde e fata de mai înainte?
- Aoleu dar suntem obraznică !
- Aoleu, da nu eşti cam tare-n gură nenea? a zis Lidia din spate.
- Vezi bastonu' ?
- Nu, nu-l văd. Şi nici nu intenţionez să-l văd.
- Faci pe proasta cu mine?
- Ia vezi nu mă jigni că-ţi iau scândura aia din mână şi ţi-o bag unde te aştepţi mai puţin, a zis molfăind guma pe care nu o avea cu mai mare poftă .
- Luaţi-o şi la export cu ea ! Are o gură cât o şură !
În momentul acela, Lidia s-a speriat, dar nu a arătat asta. Însă eu am simţit. Ştiam că îi e frică şi încerca doar să ascundă asta. Am luat pistolul din mini teaca agăţată de cureaua jeansilor mei, însă când am ridicat pistolul, în spatele grăsanului a apărtut..
