La 6 dimineaţa trenul opri la gara din Piatra Neamţ. Rebecca părăsi trenul. Era lihnită. Merse până în afară gării, la cel mai apropiat fast-food. Numai bine, dădu de un McDonald's. Se aşeză înăuntru şi-şi comandă un menie McPuişor, plus plăcină, milk-shake de banane, şi îngheţată. Nu suporta altceva în afară de McPuişor. În jur mai erau 2 familii, ambele cu copii. Una era de negri cu un băieţel care vorbeau în franceză, iar ceilalţi oameni modeşti, savurau liniştiţi nişte cartofi prăjiţi cu salată.
Rebecca îşi dădu jos geaca, şi rămase în hanoracul cu semnul lui Batman pe piept.
În timp ce mânca, pe lângă masa ei trecu val-vârtej un tânăr cu o mătură în mână. De pe masa ei alunecă un şerveţel şi căzu pe gresie. Ea se întinse să-l ia, însă tânărul ce tomai trecuse i-l înşfăcă înainte cu mâna. Se îndepărtă iar Rebecca nu mai avu timp nici să se uite la faţa lui. Se întoarse la mâncarea ei, derutată.
Trecură câteva minute, iar Rebecca se ridică şi merse la baie. Din neatenţie, intră în baia bărbaţilor, unde tânărul de mai devreme, stătea rezemat cu braţele de chiuvetă, cu capul în pământ.
- Ups, scuze! zise Rebecca fâstâcindu-se.
Băiatul îşi întoarse faţa către ea. Avea o un pansament alb pe tâmpla dreaptă. Inima Rebeccăi înnebuni când îi recunoscu ochii albaştri. Faţa îi era palidă, şi buzele învineţite. Îşi pierduse glasul şi ieşi pur şi simplu din baie, trecând în baia fetelor. Îşi clăti imediat faţa cu apă rece şi se privi în oglindă. Nu se poate, nu se poate, îşi spunea obsesiv în minte. Mai stătu câteva minute în baie, şi ieşi în acelaşi timp cu băiatul de mai devreme.
Au rămas ţintiţi în pământ, privindu-se. Amândoi tremurau, amândoi înghiţeau în sec, însă el era ruşinat şi speriat. Vroia să fugă cât mai departe. Ştia că nu o mai poate avea, aşa că făcu cale întoarsă către capătul coridorului, unde se aflau instrumentele de curăţenie.
Rebecca era terminată. Mintea îi zbură din nou pe culmile cele mai înalte ale irealităţii, şi se întoarse la mâncarea ei fără să mai bage de seamă acţiunea din jurul său.
Înghiţi totul la foc automat, îşi luă hainele şi ieşi din clădire. Erau cel puţin -15 grade afară, însă sângele roşcatei clocotea prea tare ca să mai poată simţi frigul. Lăsă valiza jos, şi se îmbrăcă. "Trebuie să plec. Trebuie să plec cât mai departe de aici.". Îşi mai întoarse o dată privirea către interiorul restaurantului, şi-l văzu din nou pe băiatul de mai devreme cum curăţa masa unde ea tocmai mâncase. Atingea totul cu atâta grijă, de parcă erau bibelouri de porţelan. Începu să tremure şi plecă numaidecât către ... nu ştia unde mergea, dar se îndepărta cât putea. Ajunse la o benzinărie, şi intră să-şi comande o cafea fierbinte. Se aşeză la o măsuţă lângă geamurile imense, gândundu-se numai la băiatul pe care tocmai îl revăzuse. Tremura din toate încheieturile când îi fusese adusă cafeaua. Încuviinţă cu ochii la cafea. Când vru să o tragă lângă ea, simţi atingerea degetelor celui care i-o aduse. Nu-şi dădu seama că era încă acolo. Îl privi în ochi. Era tot el. Cât trecuse de când plecase de la McDonald's? O oră? Uitase de mult să respire. Reuşi să răspundă şovăit un " Mulţumesc. " şi plecă de la masă direct afară. O luă la fugă plângând în hohote. Începuse ninsoarea. Lacrimile îi erau îngheţate. Înainte să se îndrepte către cea mai apropiată trecere de pietoni, se împiedică de un capac de canal, însă, înainte să atingă pământul cu faţa, fu oprită de cineva. Recunoştea acest gest.
Se trezi peste 10 ore de somn. Era 4 seara. Deschise ochii şi privi în jur. Era un apartament micuţ. Patul pe care stătea era învonjurat de o bibliotecă uriaşă, iar în faţa ei era bucătăria. Cele două camere erau despărţite de un bar. Alături de bucătărie era baia, pe care Rebecca o recunoscu din cauza micului hol. Se ridică rezemată de coate, şi-şi zări geanta în faţa barului. În bucătărie era el, pregătea ceva. Cânta Holograf la un radio, îmbunătăţind atmosfera tensionată.
Tânăra se ridică de pe pat, transpirată. Merse către bucătărie şi se aşeză pe un scaun la masa din mijloc. În fond, ce era să facă?
Când băiatul se întoarse către ea, tresări şi scăpă un pahar din mână.
- Te-ai.. trezit! zise el fâstâcindu-se.
- Da..
- Ce bine... ăh.. uite. Ţi-am pregătit.. să mănânci.. adăugă bâlbâit, aşezându-i în faţă Rebeccăi o farfurie pe care se afla o piramidă improvizată de spagetti cu sos de roşii şi bucăţele de piept de pui.
- Uau.. şopti fata ca numai pentru ea, însă băiatul auzi.
Rebecca gustă înfometată, şi exclamă cu un "Mmm" prelung privindu-l pe băiat.
- Foarte bun! spuse ea cu gura plină.
Tânărul zâmbi şi părăsi bucătăria cu ochii în pământ. Roşcata mâncă în continuare, apoi merse la baie să-şi clătească dinţii de nişte bucăţi de carne ce refuzau să iasă. Când vru să iasă, întredeschise uşor uşa şi-l zări pe Vlad pe pat, cu faţa în palme. Se opri din respirat, ca să audă ce spunea.
- De ce a rămas.. ce caută.. cum de nu a plecat încă.. sunt un retardat... o să fugă iar de mine.. o să-şi amintească că sunt un animal...
Rebecca ieşi când el se opri din şoptit. Se ridică de pe pat şi o privi scurt. Apoi fugi pe balcon. În spatele bucătăriei, era un balcon cu vederea către şosea. Fata profită de minutul de neatenţie, se îmbrăcă, îi scrise un bilet scurt, şi dispăru pe uşă.
Când se linişti, el intră înapoi în casă şi începu să o strige pe nume. Văzu biletul de pe pat.
" Îţi mulţumesc. Dar acum trebuie să mă întorc acasă. Mă bucur că te-am revăzut şi că arăţi atât de bine, şi nu ai sărit pe mine, ca data trecută. Sper să ne mai revedem.
Rebecca. "
