Trecuse iarna. Natura începea să revină la viaţă, cu greu, dar Rebeccăi îi plăcea să surprindă acest proces cu ochii minţii. Iubea primăvara. Simţea că prin procesul de renaştere a naturii, se revedea pe ea. Simţea că odată cu natura, îşi revenea şi ea la viaţă.
Însă, într-o zi de vineri, după şcoală, se întorcea acasă. Seara urma să meargă la o petrecere. Era ziua de naştere a unei colege. Merse acasă să se schimbe într-o rochie lungă până la genunchi, maronie, dreaptă, şi o legă la brâu cu o curea crem. Îşi acoperise picioarele cu nişte ciorapi grosuţi, împletiţi cu forme de floari. Luă cadoul pentru colega sa împachetat pe o noptieră, şi părăsi casa, încălţându-se înainte cu o pereche de balerini. Dacă îşi lua tocuri, îi era imposibil să conducă.
Ajunsă la petrecere, îi salută pe toţi zâmbitoare, îi oferi bucuroasă cadoul Liviei, şi se pierdu apoi în mulţimea de oameni. Când dădu nas în nas cu Vlad, pe ringul de dans, îl trase de pe margine pe unul din colegii ei, Marian. Dansa în ritm alert încercând să-l elimine pe Vlad din mintea ei. Cu toate eforturile ei, Vlad îl rugase pe DJ să schimbe melodia într-una lentă. Îl rugă pe Marian să-i permită să danseze cu frumoasa roşcată. Marian, înţelegător, dădu din umeri şi îl lăsă pe Vlad să-şi facă treaba. Rebecca dădu să plece alarmată dă situaţie, însă Vlad o trase înapoi, lipind-o de el. Fata încetă să mai riposteze. În fond, nici nu vroia. Îşi lipiră frunţile, şi se legănau în ritmul muzicii făcute de pianul şi vioara ce răsunau în boxe. Vlad o trase şi mai aproape, lipindu-i piepul de el. Îi privi apoi V-ul din jurul gâtului, citindu-i mişcările în sus şi în jos, în semn că respira repede. Îşi întinse mâinile pe talia fetei, iar Rebecca, purtată doar de cuvintele inimii sale, îşi aruncă braţele în jurul gâtului său. Când muzica lentă se opri, Vlad o luă de mână şi o trase pe Rebecca afară din casa aceea. O ţinea strâns de mână şi tremura de emoţie. Ştia ce urma să facă, dar îi era atât de frică să nu greşească. Rebecca uitase de tot şi toate. Îşi asculta doar inima. Şi era speriată de moarte.
Au ajuns într-o casă părăsită. Rebecca îl urmă pe Vlad, încă ţinându-l de mână. Au făcut câţiva paşi până într-o încăpere mare. Mirosea frumos. A lămâie şi portocale. Vlad aprinse o lampă cu gaz, şi o aşeză pe marginea unei ferestre deschise. Îşi puse mâinile pe faţă, în semn că nu-i venea să creadă ce se întâmpla. Rebecca zâmbi, şi simţi o lacrimă pe obraz.
