Capitolul 38 - Final - Razbunare, dulce razbunare!

451 16 6
  • Zadedykowane Lacrimosa, RobMichael, MonicaE
                                    

Intuneric. Intunericul este singurul lucru pe care il mai pot distinge acum, cand moartea si frica ma curpind. Stau asezata la birou, scriindu-mi ultimele cuvinte. Ma gandesc la ceea ce am avut, ceea ce am si ceea ce as fi putut avea, dar este mult prea tarziu. Destinul imi este scris si nu mai pot face nimic pentru a-l schimba. Nimic! Doar sa astept rabdatoare sfarsitul, a carui respiratie rece simt cum imi irita pielea.

De ce? Nici eu nu stiu sa va spun. Cand? Inca din clipa in care ne-am nascut. Mereu am fost priviti ca niste ciudati, ca niste copii ai strazii pe care nu ii iubea nimeni. Mama noastra, asa-zisa doamna Réal, nu a fost nimic altceva decat o femeie slaba de inger si lipsita de caracter, iar toate aceste trasaturi se pare ca le-am mostenit si noi. Da, noi! Tripletii familiei Réal, copiii care am tinut prima pagina a ziarelor timp de doua saptamani si jumatate atunci cand ne-am nascut. De mici nu am fost doriti, iar moartea mamei noastre nu a facut decat sa ne cofirme acest lucru. Tatal nostru, un betiv ordinar, nu ar fi fost in veci in stare sa ne creasca, asa ca a decis sa ne dea in grija lui Kelly, singura femeie din viata noastra pe care o putem numi mama.

Nu vreau sa parasesc acest taram plin de durere numit Pamant inainte de a marturisi adevarul. Nu as putea suporta ideea de a avea constiinta incarcata, chiar si atunci cand nu mai am constiinta. Fantomele tuturor acelor persoane pe care le-am ucis sunt sigura ca ne voi urmari pana la final, cerand dreptate.

8 martie 2010. O zi senina si splendida de vara. Aceasta este ziua in care eu si fratii mei, actualmente Sonya si Evan, am decis sa incepem acest plan. Care ne-a fost scopul? Transmiterea unui mesaj catre lume. In cel mai cumplit mod, e adevarat, dar acesta a fost scopul initial. Fiecare dintre noi a trebuit sa sufere din cauza faptului ca este  diferit de ceilalti. Batai, apropouri ironice, rasete vinovate, lovituri dureroase si priviri pline de ura! Asta este tot ceea ce am primit eu si fratii mei pentru simplul fapt ca eram diferiti. Ne-au dus de la un psiholog la altul, incercand sa ne rezolve problema, dar nimeni nu reusea. Pur si simplu eram diferiti, dar lumea nu a putut sa ne inteleaga. Am crescut inconjurati de violenta, dorindu-ne sa crestem pentru a arata lumii ca suntem normali, ca toti avem drepturi egale.

Ce daca esti homosexual? Ce daca esti lesbiana? Ce daca esti transsexual? Astfel de reactii ne-am fi dorit sa auzim de la lume atunci cand ne intalneau pe strada. In loc, am primit injuraturi, insulte si cuvinte grele. Nimeni nu a putut sa ne inteleaga, doar pentru ca nimeni nu a trecut prin ce am trecut noi. Cati dintre voi au mai fost purtati dintr-o casa in alta, ajungand sa spuna mama fiecarei femei pe care o vedeau? Cati dintre voi au trebuit sa fie crescuti de o femeie cu problem psihice precum Angela While, care ne lovea si ne jignea zilnic? Cati dintre voi au trebuit sa se culce noaptea cu frica zilei de maine la doar 7 ani? Cati dintre voi au trebuit sa doarma pe strazi la 9 ani pentru ca te arunca afara din casa mama adoptiva? Va spun eu raspunsul: nici macar unul.

Am asteptat cu nerabdare timp de o gramada de ani ziua in care ne vom putea razbuna pe toti cei care ne-au jignit, pe tot cei care ne-au umilit, pe intreaga lume! Am fost nascuti cu scarba si am crescut cu ura, stiind ca intr-o zi va veni o zi in care vom putea sa le dam peste nas celorlalti. Si iat-o c-a sosit! Cum a inceput totul? Totul a inceput in ziua de 8 martie 2010, dupa cum am mai spus. Atat eu, cat si Evan am fost la inchisoare pentru a o vizita pe Sonya. Deja imi incepusem tratamentele cu hormone, iar primul lucru pe care l-a remarcat ea a fost asemanarea izbitoare dintre mine si ea. Rapid, ne-a prezentat planul ei, toti fiind de acord: venise timpul sa ne razbunam! Timp de doi ani, timp in care Sonya si-a terminat pedeapsa, am avut grija sa-mi schimb numele si sa pierd orice urma posibila a vechii mele personalitati, asteptand rabdatoare ziua in care totul va incepe. Calmul dinaintea furtunii parea sa fie o stare de discomfort care te inteapa frecvent, simtindu-ti pulsul la fiecare pas si asteptand infaptuirea planului.

Blood from womenOpowieści tętniące życiem. Odkryj je teraz