Blood from women

Capitolul 28. Pe urmele ucigasului.

Richard Kolm. Un barbat inalt, de aproximativ 1.90, cu un corp bine lucrat timp de 5 ani la sala, cu par saten rebel si cu ochi caprui inchis. Un barbat catalogat drept atragator de multe femei, dar si un adevarat gentleman de multele sale iubite. S-a nascut in Utrecht, oras pe care il iubeste si acum pentru oamenii sai prietenosi. Singur la parinti, Richard a avut o copilarie extrem de fericita alaturi de Henry, cel mai bun prieten al sau, dar si alaturi de trusa medicala de care s-a indragostit de mic. Mereu a iubit medicina si singurul sau vis a fost acela de a-i ajuta pe ceilalti.

A studiat Medicina la Rotterdam, unde a si cunoscut-o pe Bertha, prima lui iubire. Relatia lor ar fi durat mult mai mult daca Richard s-ar fi axat pe aceeasi ramura ca si ea, dar el a decis sa mearga pe oftalmologie. Mereu a fost pasionat de ochiul uman si de capacitatile acestuia uimitoare. Si-ar fi dorit sa poata sa gaseasca un tratament pentru persoanele oarbe, tratament prin care ar putea sa le redea vazul intr-o buna zi. Dupa ce a terminat facultatea, Richard si-a inceput rezidentiatul, facandu-se remarcat de multe ori printre ceilalti rezidenti, astfel cunoscandu-l si pe Luke, un medic oftalmolog renumit pentru cercetarile sale din domeniu. Acesta l-a luat drept “ucenic” pe Richard, in care a vazut un adevarat talent. L-a ajutat cu tot ce a putut el, cei doi devenind in scurt timp inseparabili. El a fost pentru Richard cel mai bun prieten, un confident, un tata povatuitor, un tot unitar! Lui ii datoreaza tot ceea ce are el acum si incearca de fiecare data sa-l ajute pe Luke cu tot ceea ce are nevoie.

Dupa terminarea rezidentiatului, Richard si-a deschis un cabinet privat cu ajutorul lui Luke, pacientii incepand sa vina cu o frecventa din ce in ce mai ridicata. Treptat, Richard s-a convertit intr-unul dintre cei mai buni medici oftalmologi din tara, incepand sa predea diferite cursuri la universitati. Niciodata nu i-a placut aceasta parte a meseriei sale si asta se datora firii lui juvenile si imature, fire care l-a ajutat totusi destul de mult in cariera sa exceptionala.

Richard a inceput incet-incet sa faca investigatii din ce in ce mai amanuntite in domeniul sau, in cautarea rezultatului mult dorit. Inca nu a reusit sa-si atinga visul, dar a reusit sa aduca un aport considerabil studiilor din oftalmologie, revolutionand transplantul de retina. De asemenea, el a publicat si cateva volume intitulate “Retina: Lumina ochiului”, volume care au cunoscut un succes neasteptat in randul studentilor si al tinerilor medici.  Nici Richard nu se putea considera drept o persoana matura, avand in vedere ca avea doar 35 de ani. In toate cazurile, pentru varsta sa, lumea il invidia. A cunoscut un succes inegalabil pe plan profesional, reusind sa stranga in timp o mica avere.

Cu toate acestea, golul din inima lui Richard inca asteapta sa fie umplut de iubirea calda a unei femei, femeie pe care inca nu a gasit-o. A avut nenumarate relatii cu diferite femei, dar niciuna nu a durat mai mult de doua saptamani, acesta realizand ca singurul motiv pentru care ele stateau cu el era contul sau bancar. Astfel, Richard a inceput sa se ascunda pe el insusi, incepand sa traiasca modest, ca orice alta persoana.

Astfel a ajuns Richard sa locuiasca in blocul de pe Turhhoutstraat si sa conduca o Skoda si nu un Audi.

-Numele victimelor? intreba Olivia obosita, mijindu-si ochii pentru a completa dosarul.

-Olivier Richt si Richard Kolm, raspunse Amanda rapid, aruncand la final inca o data o privire pe foaie pentru a se asigura ca nu a gresit.

-Ora crimei? continua Olivia pe un ton stins.

-Aproximativ ora unu si jumatate dimineata, raspunse si Jane la fel de vioaie ca si Amanda.

Olivia isi ridica incet privirea din dosar, privindu-le printre gene pe cele doua femei si incercand sa le inteleaga.

-Martori? continua Olivia.

O liniste brusca sa lasa in incapere. Olivia ramase concentrara asupra dosarului, fiind pregatita pentru a completa rubrica. Vazand ca nu primeste niciun raspuns, comisarul isi ridica din nou privirea, intrezarind-o pe Jane care ii indica cu ochiul patul de alaturi. Olivia facu un gest rapid, exprimandu-si regretul pentru greseala facuta. Isi intoarse domol privirea inspre patul de langa ea, privindu-l cu mila pe Richard care zacea ca si mort. Un zgomot ascutit era singurul lucru care ii mai amintea Oliviei ca barbatul inca traieste, in timp ce tubul de oxigen ce ii intra in gura barbatului ii amintea Oliviei de unul din acele filme de groaza. Se apropie incet de patul barbatului, asezandu-se pe scaunul de langa. Il privea atenta, analizandu-i fiecare detaliu al corpului, intocmai unei feline care isi pandeste prada.