Blood from women

Capitolul 19. Drept incalcat.

Paul privi insistent baiatul din fata sa, pe Ted. Incerca sa patrunda cu privirea dincolo de gandurile sale, incerca sa isi dea seam ace simtea, dar ii era imposibil. Isi ridica privirea pentru o clipa si si-o indrepta inspre Elizabeth. La inceput o privi cu dispret si ranchiuna, dar pe parcurs, privirea barbatului incepea sa exprime mila si compasiune. Se apropie usor de baiatul care il privea temator, nestiind cum sa reactioneze. Femeia il stranse puternic de mana, facandu-i astfel semn sa nu se opuna.

-Cum te numesti? intreba barbatul, afisand in fata copilului un zambet senin.

-Eu…Eu sunt Ted, zise baiatul sfios.

-Nu-ti fie frica! il incuraja comisarul. Nu iti va face nimeni nimic. Uite, zise barbatul apucandu-l usor de mana pe baiat, eu sunt Paul!

Baiatul il privea pe barbatul din fata cu teama, nestiind ce reactie sau ce atitudine ar trebui sa adopte.

-Este foarte timid! zise Elizabeth, afisand un zambet complet fals. Oricum, sunt sigura ca se va obisnui cu tine pe parcurs, doar esti tatal lui, nu?!

-Elizabeth! Hai sa nu intrecem masura cu aceste manipulari si minciuni, vrei? Chiar nu vad rostul pentru care ai vrea sa imi pui in carca un copil acum, dupa atatia ani. Chiar nu vad rostul!

-Crezi ca mint? intreba Elizabeth, privindu-l pe Paul sfidator.

-Cred ca stii prea bine raspunsul! ii zise Paul, indreptandu-si din nou privirea spre copil.

O vaga urma de tristete si o durere profunda ii incetosau privirea baiatului. Ochii lui caprui erau umbriti de o tristete cumplita, care il macina pe Ted. Paul se apleca din nou pentru a fi la acelasi nivel cu baiatul, dupa care incepu sa analizeze din nou chipul baiatului. Melancolia incepea sa il cuprinda pe barbat, pe masura ce se regasea pe el insusi in acea privire incetosata a baiatului. Isi amintea copilaria lui nefericita, chiar dureroasa si i se parea ca o retraia din nou. Avea senzatia ca trecutul se arunca din nou asupra lui, avea senzatia ca simte din nou loviturile tatalui sau care il batea de fiecare data cand se imbata, avea senzatia ca isi vede din nou mama ajungand acasa cu o gramada de barbati cu care se inchidea in dormitor pana seara tarziu. O teribila stare de déjà vu il cuprinse pe barbat, care incerca sa descifreze misterul durerii ce se afla in spatele ochilor caprui si inocenti ai baiatului. Se ridica incet in picioare, il mangaie cu drag pe baiat pe cap, dupa care isi indrepta privirea inspre Elizabeth, chiar in clipa in care isi auzi telefonul sunand.

-Da? raspunse Paul sec, privind-o inca pe Elizabeth.

-Paul, te rog sa vii la mine la cabinet de indata ce ajungi la sectie, ii zise pe un ton ferm medicul. Am reusit sa iti stabilesc data operatiei.

-Vin acum! zise Paul inchizand telefonul. Trebuie sa plec! ii zise barbatul lui Elizabeth. Te sun deseara si mai vedem ce putem face. Ceau, amice! ii zise barbatul lui Ted, batandu-l usor pe umar.

Barbatul urca in fuga scarile din fata sectiei de politie, deschise usa in viteza si continua sa alerge pe holurile cladirii, salutand din trecere cunoscutii.

-Scuze daca te-am facut sa astepti! zise Paul, intrand in graba in cabinetul medicului sectiei.

-Ti-l prezint pe Robert Johnson, medicul care te va opera peste 3 zile! zise medicul, indicandu-l cu mana pe barbatul de langa el.

-Imi pare bine! zise Robert, intizandu-i mana comisarului.

-De asemenea! raspunse Paul, strangand mana cu barbatul impunator din fata sa. In 3 zile ma operati? Atat de repede? intreba comisarul surprins inca de vestea tocmai auzita.

-Da, replica acesta. Am sa va rog sa veniti poimaine dimineata, pe nemancate, la cabinetul meu pentru a va face o serie de examene si teste medicale. Aici aveti adresa, ii zise barbatul, intinzandu-i cartea sa de vizita.