Blood from women

Capitolul 37. Lumina in intuneric.

Dara de sange se prelingea incet pe parchetul de neclintit, scurgandu-se in fiecare denivelare. Incet-incet, dara rosiatica reusea sa iasa din nou la suprafata, continuandu-si drumul anevoios care se oprea chiar in fata usii gigantice de lemn de la intrare care parea sa pazeasca locuinta. Cativa centimetri mai colo, corpul neinsufletit al lui Jeff Hemsworth zacea inert intr-o balta de sange, avand ochii deschisi. Ochii lui pareau a fi vagi, secati de orice sentimente, ultima privire a barbatului fiind una rece si lipsita de regret. Buricele degetelor, deja albite, pluteau intacte in lichidul rosiatic, la suprafata caruia incepu sa se formeze o crusta moale, intocmai unei pojghite. Mirosul puternic al corpului care deja incepu sa se degradeze se impregna cu repeziciune in fiecare ungher al incaperii in care se afla, parand ca si cum Jeff dorea sa-si lase amintirile in fiecare obiect din casa.

Femeia isi prinse parul la spate intr-un coc dizgratios, dupa care se ridica in picioare si ocoli grijulie cadavrul, facandu-si loc pentru a intra in camera alaturata. Picioarele ei desculte paseau silentios pe covorul nemtesc, afundandu-se cu fiecare pas pe care il facea. Se apropie de impozantul tablou ce acoperea peretele lateral al camerei, dupa care il ridica putin si privi rapid prin crapatura facuta, zarind seiful metalic mult cautat. Apuca tabloul in graba dupa care il tranti pe canapeaua de langa si scoase un biletel galbui, pe care il despaturi misterioasa, dupa care incepu sa formeze codul pentru a deschide cufarul metalic. Usa seifului se deschise cu un sunet asurzitor, lasand la vederea femeii o multitudine de documente si de bani. Lacoma, Miranda apuca doua pachetele “de-ale verzi”, dupa care le vari in geanta din care scoase mai apoi un telefon mobil. Ii ridica clapeta, mai apoi formand in graba numarul pentru situatii de urgenta.

O voce calda si primitoare ii raspunse femeii, aceasta incepand sa descrie situatia din jurul sau.

-Da, aproba Miranda. Este mort!

Femeia inghiti in sec de cateva ori, dupa care ii mai arunca o privire barbatului de pe podea.

-Da, chiar adresa care va apare pe monitor acum, replica Miranda, gesticuland cu mainile, chiar daca nu o vedea nimeni. Ok, va astept aici! mai spuse aceasta, dupa care inchise clapeta dezgustata si arunca rapid telefonul rozaliu inapoi in geanta.

Femeia se indrepta din nou inspre holul in care se afla si corpul lui Jeff, pe care il ocoli din nou, fiori reci strapungandu-i corpul. Isi intoarse privirea usor speriata, dupa care incalta rapid o pereche de adidasi albi ai barbatului, cu toate ca nu erau marimea ei, si deschise usa, lasand lumina difuza de pe coridor sa invadeze casa. Se mai intoarse pentru o clipa, privind cadavrul lui Jeff, incercand sa se convinga pe ea insasi ca totul era real si nu era un vis, dupa care iesi in graba pe usa, trantind-o puternic in spatele sau.

Cu o expresie sadica pe chipul sau schimonosit, Eduard, seful sectiei de politie, se plimba dintr-un colt in altul al incaperii, aruncandu-i din cand in cand o privire fulgeratoare lui Paul, care statea drept in fata lui, asteptand sa vorbeasca. Barbatul deschise gura pentru a zice ceva, dar se opri inainte de a o face, lasandu-l pe barbat si mai confuz.

-Da, cred ca ar fi o idee buna! spuse in cele din urma Eduard ganditor. Starea ta de sanatate s-a imbunatatit vizibil, iar tu esti singurul care cunoaste acest caz cap-coada, mai preciza barbatul.

Paul il privi sobru, fara sa schiteze vreun gest sau vreo emotie, dupa care intreba:

-Deci, in concluzie, pot sa reiau eu conducerea acestui caz?

Eduard il privi mirat pentru o clipa, dupa care isi relua expresia sadica.

-Poti, poti!

-Multumesc domnule! exclama Paul multumit, apropiindu-se de barbat si intinzandu-i mana pentru a-i multumi.