Blood from women

Capitolul 2. Secrete din trecut

Rose Hetfield statea intinsa pe jos in baie intr-o pozitie destul de chinuita pentru a genera comfort. Mainile ei pareau a fi de guma, avand in vedere felul in care erau dispuse pe podea. Picioarele erau departate, dar intr-o pozitie destul de dureroasa. Femeia era dezbracata, dar cu toate acestea, parul ei rosiatic ii acoperea partea superioara a bustului care era plin de sange.

-Suntem siguri ca vorbim de acelasi criminal? intreba Paul uitandu-se atent la pieptul femeii

-Mai mult decat siguri, raspunse ironic Daniel

-Ceva martori sau urme de ADN avem? intreba Paul

-Nu, absolut nimic. Tot ce stim este ca femeia locuieste impreuna cu mama ei, raspunse Amanda intrand in baie. Femeia nu a fost aici aseara, sustine ca a fost la o prietena de-a ei.

-Hm, din experienta mea am invatat ceva, spuse intrigat Daniel. Mamele victimelor mereu spun adevarul. In plus, suntem siguri ca vorbim de un criminal in serie si nu de o mama dezechilibrata mental.

-Totusi, femeia trebuie interogata, spuse Paul ganditor

-Asta facem acum. O transferam la sectie si o vom interoga acolo, spuse Amanda serioasa ca deobicei

Atmosfera incarcata este bruiata brusc de sunetul unui telefon mobil. Paul scoate telefonul cu grija din buzunarul stang unde il pune de fiecare data si raspunde plictisit.

-Alo?

-Paul? Ce faci? Nu ai mai terminat cu crima aia? spuse o voce vesela si vioaie la telefon

-Sonya, zise Paul cufundandu-se din nou in lumea sa, ma bucur ca m-ai sunat. Nu, inca nu am terminat, dar o sa incerc sa vin cat de repede pot.

-Nu, nu-ti face probleme! Ne intalnim cand poti tu! chicoti Sonya. Voiam sa iti zic ca mi-a placut foarte mult seara trecuta. De fapt, cred ca a fost cea mai frumoasa seara din viata mea. Ma gandeam...Poate o vom mai repeta, daca vrei si tu bineinteles, spuse Sonya usor timida

-Poti sa fi sigura de asta! Te sun mai incolo, cand termin aici. Ok? intreba Paul visator ca deobicei

-Ok! Te pup! Ceau! spuse grabita Sonya si inchise telefonul

"Te pup"...Paul ar fi preferat sa auda alte cuvinte, dar pe moment s-a conformat si cu acestea. Visul sau a forma o familie cu Sonya il napadeste din nou, incercand sa-l distraga de la realitatea cea dura. De ce nu poate oare sa stea cu femeia iubita cat doreste el? De ce trebuia sa apara chiar acum un criminal in serie care sa-si faca de cap? Astfel de intrebari il macinau acum pe Paul, care nu facea altceva decat sa viseze cu ochii deschisi la momentul in care se va intalni cu Sonya.

-De ce ati petrecut noaptea la prietena dumneavoastra? intreba Paul dezinteresat pe femeia ce ii statea in fata. O femeie la varsta a doua, destul de cocheta si aranjata, nu puteai spune altceva. Totusi, privirea ei te ducea cu gandul la o multime de secrete care nu trebuie sa iasa niciodata la lumina adevarului. Cu toate acestea, Paul isi continua interogatoriul.

-A fost ziua ei de nastere. M-a chemat pe mine sa sarbatoresc cu ea. Sunt singura ei prietena, nu puteam sa o las singura chiar si de ziua ei, spuse femeia pe un ton trist.

-Fiica dumneavoastra de ce nu v-a insotit? intreba Paul intrigat de ochii femeii

-Nu a vrut. Eu am invitat-o sa vina cu mine, dar s-a opus. A zis ca mai bine sta acasa si se uita la un film, raspunse femeia ai carei ochi incepura sa lacrimeze.

-Aveti vreo idee despre cine ar putea sa fie criminalul? intreba Paul care si-a dorit sa nu fi pus intrebarea cand a vazut lacrima femeii ce tocmai a inceput sa se prelinga pe obrazul catifelat al acesteia.