Blood from women

Capitolul 8. Primul suspect.

Paul, Amanda, Daniel si inca doi politisti priveau ecranului din camera de interogatorii stupefiati. Toti se holbau la ecran si derulau din nou si din nou secventele, incercand sa inteleaga ceea ce se intampla in fata ochilor lor.

-Asta este imposibil! exclama Amanda aruncand pixul prin camera.

-Si totusi...uita-te la ora inregistrarii. In afara de aceasta persoana nu a mai iesit nimeni din imobil pentru cateva ore. Si nu, nu exista alta iesire, spuse Daniel la fel de suparat.

-Inseamna ca mai are un complice! exclama brusc Paul, ridicandu-se de pe scaun. Este imposibil ca o femeie sa fie criminalul pe care il cautam de atata vreme. Este mai mult decat evident ca exista un complice. Oricum, trebuie sa aflam cine este si sa o aducem aici, sa o asezam pe scaun si sa ne zica tot, de la inceput pana la sfarsit, spuse Paul indicand cu degetul pe ecran.

-Ok, ma voi ocupa eu de asta, spuse Amanda iesind din birou.

-Chiar crezi asta Paul? Chiar crezi ca femeia aceasta are vreo legatura cu aceste crime? Mie mi se pare imposibil. Refuz sa cred asa ceva. Eu cred ca pur si simplu se afla la locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.

-Si daca nu a fost asa? intreba Paul ganditor, aruncandu-i o privire scurta lui Daniel.

Miranda statea pe canapea si se uita la televizor. De fapt, nu se uita la televizor. Nu se putea gandi la altceva in afara de Sonya si de ceea ce a trait cu cateva ore in urma. Nu putea sa asimileze faptul ca a fost la un pas de moarte. Nu putea sa asimileze faptul ca Sonya a fost pe punctul de a omori-o. Din cand in cand, se mai uita la ceas, dupa care revenea la probleme ei, la gandurile sale. Tot ce stia in aceasta clipa era ca trebuia sa continue cu urmarirea Sonyei. Acum era mai sigura decat niciodata ca ea ascundea ceva, ca are un plan ce a fost pe punctul de a se afla. Se simtea amenintata si de asta a incercat sa faca ceea ce a vrut sa faca. Totodata nu dorea sa sune la politie. Stia ca nu va rezolva nimic. La urma urmei, pistolul a ramas la ea, asa ca ar fi cuvantul ei impotriva cuvantului Sonyei. Femeia se gandea acum la cum ar putea sa descopere ce planuieste Sonya. Astfel, si-a amintit de mama acesteia. Miranda era sigura ca ea are informatiile pe care le cauta. Iar daca nu le are, ii poate da un indiciu. Era singura varianta de a descoperi adevarul, adevar care ii pune in pericol viata, acum. Miranda se ridicase in picioare, se intinse putin, dupa care se indrepta spre dormitor. Deschise un sertar, scoase mai multe documente afara din el, dupa care scoase o agenda de telefon. Stia ca trebuie sa aibe numarul mamei Sonyei in acea agenda. Incepuse sa rasfoiasca mai multe pagini. Miranda se uitea cu atentie, citind fiecare nume si fiecare numar de telefon de pe fiecare pagina. Deodata, privirea ei se atinti asupra unui nume "Angela While". Mama Sonyei! A gasit-o in sfarsit. Miranda se ridica de pe pat si apuca telefonul fix care se afla pe noptiera. Forma numarul dupa care puse telefonul la ureche.

-Alo? spuse o voce intr-un final.

-Alo? Angela While la telefon? intreba Miranda emotionata.

-Da, eu sunt, replica femeia. Cine este?

-Sunt Miranda, iti mai amintesti de mine? Sunt sora lui Jeff, ginerele tau, spuse Miranda incercand sa evite verbul a ucide.

-Da, desigur ca imi amintesc de tine Miranda. Spune-mi! Cu ce te pot ajuta? intreba femeia politicoasa.

-Uite, Angela...As dori sa ne vedem. Am cateva intrebari sa iti pun si doar tu ma poti lamuri in legatura cu ele. De asemenea, as prefera sa o fac fata in fata. Sunt sigura ca asa este mai bine. Ce spui? intreba Miranda sigura ca va primi un raspuns afirmativ.

-Da, este ok, replica Angela. Am doar o mica problema. Eu sunt in afara orasului astazi, sunt cu fi...Sunt plecata! se corecta femeia brusc, devenind un pic stresata. Ce spui daca ne vedem maine seara in apartamentul meu?