Blood from women

Capitolul 7. De neoprit.

-Sora lui Jeff? intreba Paul brusc interesat de ceea ce zicea femeia.

-Intocmai, replica femeia. Si daca sunt aici, sunt doar pentru a te ajuta pe tine. Imi pari o persoana buna si nu meriti acelasi final ca si fratele meu, spuse Miranda serioasa.

-Nu inteleg. Ce vrei sa spui? intreba Paul intrigat de subiect.

-Vreau sa zic ca nu imi doresc ca tu sa fii o victima in plus pe lista Sonyei. Sonya este o femeie fara scrupule, fara sentimente, fara nimic. Este goala pe dinauntru, spuse femeia ridicand tonul vocii.

Paul simti cum sangele ii incepea sa fiarba. Nu putea sa suporte asa ceva. Nu putea sa auda pe cineva vorbind de rau pe Sonya. Incerca din rasputeri sa nu simta asta, incerca din rasputeri sa si-o scoata din minte, dar nu putea.

-Cum ai ajuns la mine? intreba Paul incercand sa se abtina.

-Simplu.  O urmaresc pe Sonya de cand a iesit din inchisoare. Stiu prea bine ca are un plan in minte, stiu prea bine ca tu esti inclus in planul ei. Am urmarit-o de cateva luni incoace, iar pana acum nu am reusit sa descopar ceva compromitator, dar sunt sigur ca este implicata in ceva necurat, spuse Miranda gesticuland cu mainile.

-Asta inseamna ca tu stii si de copilul ei? intreba Paul simtind o puternica stare de discomfort.

-Desigur ca stiu, spuse ea razand ironic. Era nepotul meu. Era copilul ei si al lui Jeff.

-Si...De ce a murit? intreba Paul pe un ton grav, incercand sa nu complice situatia mai mult decat este deja.

-A murit tot din cauza Sonyei. A fost cu el in parc si ca deobicei a plecat sa se uite prin magazine, lasandu-l pe bietul copil in parc, singur. Cand s-a intors de la magazin a gasit baiatul in mijlocul strazii, mort, dupa ce o masina l-a lovit in plin. Era lumina ochiilor lui Jeff. Il iubea enorm de mult. Mereu si-a dorit un baiat, iar atunci cand Sonya a ramas insarcinata a fost cea mai frumoasa perioada din viata lui. Niciodata nu l-am vazut atat de fericit ca atunci. Dar totul s-a sfarsit. Totul. In clipa in care acea masina l-a lovit pe Mark s-a sfarsit totul. A ramas ca o epava dupa aflarea vestii. Nu mai manca, nu mai vorbea cu nimeni, nu mai iesea afara. Astfel a inceput sa moara incet incet. Tot ce i-a mai ramas era Sonya, pe care o iubea enorm de mult, dar aceasta a sfarsit prin a-l omori. De asta o urasc pe Sonya, de asta nu pot sa o vad pe strada fara sa imi amintesc tot ce i-a facut fratelui meu. Mai intai i-a omorat copilul prin neglijenta, iar apoi l-a omorat chiar pe el, spuse femeia al carei chip era deja umed de lacrimi. De asta nu vreau ca tu sa patesti la fel ca si fratele meu! Atunci nu am stiut sa intervin, ca sa imi salvez fratele la timp, dar nu voi permite ca tu sa fii urmatoarea ei victima tot din cauza mea.

-Ce se intampla aici? intreba Sonya care tocmai intrase pe usa.

Miranda intoarse capul si o privi pe Sonya. Expresia Sonyei se schimba brusc, trecand de la fericire la o privire plina de ura. Miranda isi sterse lacrimile si zise:

-Se pare ca ne intalnim din nou!

-Ce cauta femeia asta aici? intreba Sonya pe Paul.

-Pai...ea a venit aici, spuse Paul incercand sa se scuze parca. A venit sa imi zica despre...

-Despre tine, Sonya! exclama Miranda. Am venit sa ii zic despre Jeff. Am venit sa ii zic despre Mark. Am venit sa ii zic cine esti si tot ce ai facut tu in trecut. Am venit sa il avertizez, spuse Miranda ai carei ochi incepura sa iasa din orbite.

-Ha! Te rog Paul, doar nu o vei crede pe nebuna asta! Uita-te si tu la ea. Nu are o viata. Isi petrece timpul umbland dupa fusta mea, incercand sa descopere nu stiu ce secrete. Esti patetica, Miranda! ii spuse Sonya Mirandei. Esti pa-te-ti-ca! repeta ironic.