Blood from women

Capitolul 14. Rasturnari de situatie.

Elizabeth era o femeie ce multi ar descrie-o ca fiind frumoasa, in special pentru cei 30 de ani ai sai. Parul lung si castaniu ii cadea usor pe spate, acoperindu-i umerii mici si spatele ingust. Ochii ei verzi iti dadeau senzatia de mister, de confuzie, dar in acelasi timp te puteai afunda intr-o complet alta lume in acel verde crud. Chipul ei diafan te cucerea din clipa in care il vedeai datorita simetriei perfecte cu care a fost inzestrata femeia: frunte ingusta fara riduri, nas mic, gura mica, dar cu buze carnoase, pometi imbujorati si barbie ascutita. Avea un chip angelic, ce si l-ar fi dorit multe femei. Corpul ei suplu era acoperit de o pereche de jeansi negri, mulati ce ii puneau in evidenta frumusetea si supletea picioarelor si de o bluza roz si groasa pe gat, ce o facea sa para un pic mai plinuta, dar arata in continuare la fel de bine. Mainile firave se frecau una de alta din cauza frigului, dar si din cauza emotiilor. Privirea jucausa ii fugea prin camera in care se afla, incercand sa recunoasca cateva din lucrurile pe care le lasase acolo cu ceva vreme in urma, cand decise sa plece. O vaga senzatie de trecere a timpului puse stapanire pe femeie, aceasta realizand acum ca nu se mai afla in casa decat ca si un simplu musafir. Singurele amintiri pe care le mai avea cu aceasta casa erau acelea cu Paul, pe care il observa foarte schimbat. Totodata, privirea i se atinti asupra Sonyei, incercand sa o analizeze si sa-si dea seama de unde a aparut. Crezu pentru o clipa ca este sotia lui Paul, dar observa ca nu are nici ea, dar nici el verigheta pe mana. Respira profund, inghiti in sec, isi stapani emotiile dupa care intreba:

-Tu...? Locuiesti aici? intreba uitandu-se inspre Sonya.

-Nu, dar ce iti pasa tie? intreba Sonya revoltata in timp ce isi stergea si ultimele lacrimi. La urma urmei, din cate stiu eu, tu ai plecat de aici acum ceva vreme si nu prea iti mai este locul aici, asa ca te rog sa te...

-De ce te-ai intors inapoi? intreba Paul inca socat ca o vazu pe fosta sa sotie dupa atatia ani. Ultimul lucru pe care l-am aflat despre tine a fost ca ai plecat din tara impreuna cu milionarul acela pentru care m-ai lasat.

-O fraiera ce sa mai zic?! exclama Sonya enervata, aruncandu-i o privire pe furis femeii.

-Am venit inapoi pentru ca...pentru ca m-a lasat, zise Elizabeth privindu-l in ochi pe Paul. Abia m-am intors in oras si am decis sa vin sa vad daca mai locuiesti aici. De bine, de rau am fost casatoriti impreuna si inca putem fi prieteni. Desigur, daca si tu vrei, zise femeia destul de timida.

-Elizabeth! Sa fim sinceri, zise Paul incrucisandu-si bratele in piept. Tu ai plecat pentru un pumn de bani, da? Nu ti-a pasat nici de parerea mea, nici de prietenia mea, asa ca nu vad de ce ar trebui sa o faci acum. Daca te-ai despartit de acel barbat chiar nu este problema mea, eu nu am de gand sa te ajut cu vreun ban daca iti imaginezi cumva asa ceva.

-Nu! Nici nu voiam sa zic asa ceva, doar crezusem ca putem sa ne impacam si sa...

-Femeie! ii tipa Sonya impingand-o usor. Ti-a zis ca nu are chef de tine, ti-a zis ca esti in plus. Ce mai vrei? Bani? Mergi pe centura, sunt de acolo destule de ca tine, zise femeia incepand sa rada cu pofta.

-Bine, am sa plec, zise Elizabeth profund afectata de ceea ce tocmai a auzit. Voi reveni intr-o alta zi, cand vei fi singur, zise femeia si iesi pe usa.

-Te rog sa pleci si tu, ii zise Paul Sonyei pe acelasi ton.

Femeia isi lua geanta, dupa care iesi pe usa, trantind-o cu toata puterea la iesire.

Miranda statea pe un o banca rece, in celula sa, incercand sa auda vreun zgomot de dincolo de zidul gros, dar nu reusea. Fiecare secunda care trecea i se parea un chin, o agonie. Emotiile, frica, teama, anxietatea au inceput sa o cuprinda in timp ce isi astepta avocatul pe care l-a primit din oficiu. Stia ca era bun de nimic, dar spera ca va reusi sa o scoata de acolo. Stia ca acum se derula procesul care urma sa desemneze situatia sa pana la data procesului in care urma sa se stabileasca daca ea a ucis-o sau nu pe Angela: in libertate sau dupa gratii. Ideile incepeau sa apara si sa dispara din capul ei, in timp ce astepta rabdatoare pe banca. Gandul ca ar putea petrece urmatoarele luni intr-o inchisoare o ingrozea, mai ales pentru faptul ca ea nu facuse de fapt niciun delict. Femeia incepuse sa se joace cu o suvita de par, in timp ce astepta sa ii fie decisa soarta. Deodata, un zgomot de pasi se auzi pe hol, acesta apropiindu-se din ce in ce mai mult, pana cand aparu in fata ei avocatul ce tocmai o reprezentase.

-Deci? Ce s-a intamplat? intreba Miranda sarind imediat ce il vazu in picioare. Sunt libera sau nu?

-Ma tem ca nu, zise barbatul complet dezinteresat de soarta clientei sale. Toate probele care exista va incrimineaza, asa ca eu nu am putut face nimic! Imi pare rau, zise barbatul afisand un zambet fals.

-Si...si ce se va intampla cu mine? C..Cat timp voi ramane in puscarie? intreba femeia stupefiata de ceea ce tocmai auzise.

-Doar 3 luni, zise comisarul Harry care tocmai aparuse. Poti sa pleci, Toni! ii zise Harry avocatului, batandu-l prieteneste pe umar. Ce? Ti se pare mult pentru crima pe care ai comis-o? Nu-ti face griji, vei primi la procesul de peste 3 luni o pedeapsa pe masura ta, poti sa fii sigura, spuse Harry razand cu pofta.

-Dar nu am omorat-o eu! ii tipa Miranda incepand sa scuture gratiile. De cate ori trebuie sa iti spun asta?

-Vrei sa spui ca nu tu mi-ai omorat mama? intreba Sonya ce tocmai aparu, plangand.

-Tu ce cauti aici, ipocrito? urla Miranda complet iesita de sub control.

-Ea? Ea a venit sa iti faca o vizita  Miranda, iar in loc sa-i multumesti tu o faci ipocrita? Nu prea stii sa te comporti in lume! exclama ironic Harry. BIne, va las! zise Harry si pleca razand inca.

-Ei? Cum este sa fii dupa gratii? intreba Sonya pe un ton la fel de batjocoritor.

-Nu-ti face griji, vei vedea si tu cum este cand vei fi arestata pentru crima pe care tu ai comis-o de fapt. Ti-ai ucis propria mama Sonya! Cum ai putut sa faci asa ceva? o intreba Miranda facand ochii mari si apropiindu-se de gratii.

-Eu? Eu nu am facut nimic Miranda. Tu ai facut totul, tu mi-ai luat mama, zise Sonya in timp ce o lacrima incepu sa ii curga incet pe obraz.

-Hai, lasa teatrul! Recunoaste mai bine crima pe care ai comis-o!

-Sper sa te omoare vreo prizioniera in aceste 3 luni! ii zise Sonya plina de ura femeii si dadu sa plece, dupa care se opri brusc. Apropo, in caz ca nu stiai, sunt insarcinata cu copilul lui Paul! Ti-am zis ca il voi avea si pe el, fraiero! ii zise femeia plecand. Fraiero! inca se auzi vocea ei pe hol razand.

-Insarcinata? Cum adica insarcinata? se intreba Miranda pe sine insasi.

Paul, Amanda si Daniel stateau in biroul comisarului si se uitau din nou peste dosarele din cazul mortii lui Kylie. Incercau sa puna din nou cap la cap fiecare detaliu, dar nu reuseau sa inteleaga inca multe lucruri. Deodata, un politist intra in birou agitat cu cateva documente in mana.

-Comisare, am o veste foarte importanta sa va dau!

-Spune mai repede! ii tipa Amanda nervoasa.

-Pai...avem o noua crima, ii zise barbatul pe un ton ciudat.

-Inca una? se panica Paul.

-Da...Doar ca de aceasta data victima a fost un barbat!

-Poftim? sari si Daniel.

-Si a fost violata victima? intreba Paul inca socat dupa ceea ce auzise.

-Da comisare, raspunse un pic rusinat de situatie politistul.

-Si cum stiti ca e acelasi criminal?

-Dupa modul de operare, credem ca e acelasi. Oricum, au gasit niste amprente si sunt acum pe drum spre capitala.

-Capitala?

-Da, se pare ca noi nu avem in baza de date amprentele recoltate! ii zise politistul.

-Fir-ar! exclama Paul aruncand documentele de pe masa.