Artă în tonul muzical al luminilor obscure

447 10 1
                                    

Mă trezesc ca picata din lună și realizez un lucru foarte important: trebuie sa fac ceva cu viața mea..
Ce sa fac? Hmm, pai, în primul rând , să-mi găsesc un nou loc de muncă. Nu de alta, dar dobitocul de George s-a trezit să-și bage nasul în treburile mele și voila: gata cu jazzul pe moment.
Nervoasă de incident, îmi inșfac telefonul și decid sa o sun pe Danielle.
- Hey Danielle.. Ești ok?
Începe sa urle la telefon ca iarăși am abandonat-o pentru o vreme, ca nu-mi pasa de ea și alte dramatisme ieftine. Încep să-mi pierd răbdarea.
- Uite, poți sa vii sa ne întâlnim? AM NEVOIE DE AJUTORUL TĂU.
Am subliniat fiecare cuvânt ca să înțeleagă că am intrat într-un mare rahat din care trebuie sa ies cât mai curând.. Altfel, mă așteaptă România cu bratele deschise și eu pe cuvânt ca nu vreau să o îmbrățișez încă...
Mă îmbrac ca ultima boschetara, firesc, pentru ca știu ca vom merge într-o cafenea retrasă sa povestim sau poate chiar într-un parc.
Pe drum încep să-mi pun tot felul de întrebări printre care și veșnica " Voi lucra la McDonald's din nou..?" și muuuuulte altele. Mă întâlnesc cu Danielle. Nici nu apuc sa o salut ca se și avanta să-mi strice ziua și mai mult.
- De ce dracu' arăți așa!? Iisuse Cristoase, de unde vii? Din peșteră?
Suuubtil Danielle, subtil.
- Ahm.. Am fost concediata.
Se uită la mine de parcă îi trosnesc una peste moaca sau îi spun fraze din Nietzsche la 4 dimineața.
- Pe bune? Asta e pentru ca nu ai vrut sa te fuți cu managerul barului?
Ma înroșesc la față. Nu credeam ca va mai aduce vreodată în discuție bullshitul ăsta.
- Nu, Danielle. E mai rău decât atât.
Ii povestesc și ei situația care m-a adus în pragul în care aproape să fiu nevoită să mă întorc în România, și ma privește mai mult suspicioasa decât iritată. Bineînțeles că arunca întrebarea la care mă așteptam:
- E ceva mai mult între voi? Sau de ce naiba s-a băgat într-o chestie atât de importantă pentru tine? Ce idiot!
Se ambalează, se agită ca o copilă căreia îi vine menstruația pentru prima dată, eu încercând sa o calmez. Tot parcul se uita la noi.
- Danielle, nu am timp să îmi pun întrebări legate de persoana lui. E infantil. Acum, am nevoie de ajutorul tău în legătură cu altceva. Trebuie să-mi găsesc urgent un loc de muncă. Urgent, Danielle. Și nu glumesc.
Sta, se gândește. Aștept propunerea ei, însă văd că nu pare a fi găsit o soluție. Devin stresata.. E nevoie de timp, îmi spun in minte.
- Uite, cunosc pe cineva care se descurcă cu interviurile în muzică. Te voi pune în legătură cu el zilele astea, însă nu pot promite nimic. Ne știm de ani buni și îmi e dator pentru ca evident, și pe el l-am scos din căcat așa cum încerc să te scot și pe tine. Voi încerca să te ajut cu tot ce pot, Jo.
Tresar. Vorbele ei ma liniștesc.
-God, Danielle, nu știu ce m-aș face fără tine.. O îmbrățișez sincer, cu tot sufletul.
Își da ochii peste cap. Tin foarte mult la ea.. Îmi pare rău că o fac să se tit zbată pentru copilariile mele. Isa sunt in rahat până în gât..
Ne plimbam, povestim până când Danielle îmi spune că trebuie să plece la muncă.
- Mda, nu pot întârzia sau lipsi. O să mă omoare șeful. Și crede-mă, numai prezenta lui e înspăimântătoare..
Ne salutăm, o sărut pe obraz, când deodată mă prinde de mână.
- Nu vreau sa pleci, Jo. Ești parte din mine.
Cuvintele ei îmi aduc fiori. Nu vreau să plec. Nu acum. Simt că povestea nu se poate încheia aici.. Am străbătut mări și țări să ajung aici. Nu. Refuz.
Mă îndrept către parcul meu preferat. Copaciii erau parca lipsiți de vlaga, în ton cu sufletul meu. Va veni ziua de mâine și totul va fi bine. Optimismul m-a adus aici. Tot optimismul mă va ține aici.
Merg acasă la Danielle unde îmi lăsasem lucrurile. M-a primit cu draga inima, de parca eram familia ei. În principal, aici, eu sunt familia ei. Părinții ei sunt departe, trăind undeva prin Bulgaria deoarece tatăl său are ceva rădăcini balcanice și s-au stabilit acolo de câțiva ani. Ea e nefericită fără ei, însă îi iubește prea mult ca să-i cheme înapoi de unde le e bine. Camera lui Danielle e primitoare și călduroasă. Vom dormi în paturi diferite, însă vom sta nopți în sir și vom povesti asa cum mi-am dorit mereu să fac cu prietena mea cea mai buna. Suntem tinere cu dorință în suflet și pasiune. Da. Asta suntem.
Adorm fără sa îmi dau seama când s-a întors Danielle acasă. Eram epuizata, dezamăgită și scârbită de ceea ce ma înconjoară. Îmi suna telefonul.
- Hei babe, la ora 2 sa fii deja la ArtStudio pe 22 Street. Tocmai ți-am făcut rost de o întâlnire cu un impresar foarte funny și deștept. Profită de ocazie.

Sex cu aromă de jazzUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum