"- Am incercat sa te fac sa nu te indragostesti de mine, ti-am spus ca eu nu stiu ce inseamna aia "iubire" , acum vei suporta consecintele sentimentelor tale!"
Prima dimineata în aceasta casa. Îmi fac rutina de dimineață și după cobor în living. Acolo era Camelia, nu știu de ce dar am presimțirea ca ma aștepta. -Bună dimineata. Spun înaintând spre canapeaua din piele de culoare crem. -Bună dimineata, micuto, cat ma bucur ca te-ai trezit. Cum ți-am spus și aseară azi avem multe de făcut, esti curioasa sa afli ce? -Da... Spun urmărind-o îndeaproape cu privirea. -OK pai mai întâi vom merge la spitalul unde lucrez eu sa facem un mic control, sa vedem cum este bebe și sa știm ce va fi, adică fetita s-au băiețel. Tu ce ai vrea sa fie? -Pai pentru mine nu prea contează, tot ce contează este sa fie sanatos/sănătoasă. -Nu știu de ce dar ma așteptam la răspunsul asta. Asa sa revenim... După doctor mergem sa cumparam tot ce trebui pentru copil și pentru tine. -Dar nu este nevoie, voi merge sa ma angajez undeva căt timp îmi va permite sarcina. Ma voi descurca sigura este de ajuns ca ma țineți în casa dumneavoastră. Spun eu în timp ce aceasta bufnește într-un ras isteric și spune: -Cred ca ești nebuna, cum sa muncești nu este nevoie sa faci asta, eu voi avea grija de tot, este obligația mea va fi nepotul meu! -Poftim? Spun și rămân socata cum adică nepotul dumneavoastră? -Pai... Femeia se bâlbâie și nu intelegeam de ce oare, după care continua. Atâta timp cât stai în casa mea vei fi ca o fica pentru mine, drept urmare ,el, spune și arata spre burta mea.. Va fi nepotul meu sau nepoțica mea. Nu zic nimic cad pe gânduri, de ce oare am impresia ca nu sa referit la asta și este mai mult de atât?! Poate este doar mintea mea care o ia razna. Plec cu Camelia în drum spre spital doamne ce nerăbdătoare sunt sa imi vad micuțul, oare Lixa ce face mi-aș dori atât de mult sa fie aici cu mine...
Din perspectiva lui Lixa:
Stau ca nenorocitul de mai bine de doua zile și îmi plâng de mila. Cum am putut fi atât de prost sa pierd singura femeie din viata mea care a reușit sa ma scoată la lumina, sa ma schimbe sa ma învețe ce este aia bunătate, iubire și fericire. CUM pot uita acum chipul ei atât de dulce și de nevinovat. Ochii aia care ma umpleau de toate emoțiile din lume atunci când ii priveam. Sunt un nimic, am făcut-o sa sufere atât de mult, oare ce era în mintea mea ca ma va ierta la nesfârșit?! Nu îmi pot scoate din minte chipul și buzele ei atât atat de moi și de dulci ce ma duceau pe alte culmi atunci când le simțeam. Corpul ala firav dar atât de expresiv, mâinile ei micuțe care ma mângaiau și ma linișteau cu fiecare atingere. Off îmi doresc atât de tare sa dau timpul înapoi, sa schimb toate prostiile pe care le-am făcut, sa o mai am odată în bratele mele, sa ma pot bucura de mirosul ei. Toate astea le-am pierdut acum și probabil ca nici nu o sa le mai am vreodată și nu o condamn, eu m-aș fi părăsit de mult. Când ma gândesc ca puteam în seara aia sa o las sa vorbească sa îmi spună despre copil, am reacționat ca un idiot, poate ca toate astea nu se mai întâmplau, poate acum era lângă mine și eram fericiți. Îmi doresc sa mor nu mai vreau nimic decât pe ea, la dracu cu toate astea. Irina te iubesc te rog vin-o înapoi!!! Spun și încep sa sparg tot prin casa, dădeam cu pumni în tot ce prindeam, eram ca un sălbatic.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Cel mai tare ma durut faptul ca nu mi-a spus nimic, orice ,trebuia sa se răzbune, sa ma injure sa dea cu mine de pământ ,orice... Dar nu ,ea nu a făcut asta ,ea nu era ca mine ,ea era speciala, era îngerul ,niciodată nu ar fi putut face rău cuiva, ea tot timpul se gândea la cei din jur și după la ea, tot timpul se punea pe locul doi. Ce prost sunt ... spun și încep sa rad fals, cum ma puteam gândi ca ea ar putea sa îmi facă rău când știu prea bine cat ma iubește sau probabil cat ma iubea. Ea era ea și nimeni nu o putea înlocui vreodată!!! .
Din perspectiva Irinei: Am fost la spital în momentul în care am auzit bătăile inimi lui bebe simțeam o fericire de nedescris. Gândul îmi fuge la Lixa probabil ca as fi fost în stare sa îl iert în ziua aia dacă Deea nu ma oprea. Dar oare el ar fi acceptat și am fi trăit fericiți? Asta este o intrebare care ma macină și acum, și probabil ca nu ii voi ști răspunsul niciodată, dar mi-ar plăcea ca peste ani sa ne întâlnim și sa știu ca este bine la casa lui cu o soție și doi copii, probabil ca mi-aș dori sa cunosc un alt Lixa atunci. Dar asta nu avea sa se intample probabil ca nu ne vom revedea niciodată.
Perspectiva autorului: Trecusera câteva luni bune, aproximativ cinci luni, burtica Irinei creștea pe zi ce trece...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Se înțelegea foarte bine cu David și Camelia. David o scotea în oraș, Camelia ii făcea toate poftele, aflase ca va avea un băiețel. Ii amenajase camera și cumpărase toate cele necesare pentru când îl va aduce pe lume pe micuțul print. Astăzi Deea și Andy trebuiau sa vina în vizita, Irina ii aștepta cu foarte mare nerăbdare nu ii mai văzuse de o luna.
Din perspectiva Irinei: Usa se deschide, o vad pe Deea cum intra în casa alături de Andy. Sar în bratele ei, pot sa spun ca îmi era extrem de dor de ea. Aceasta rade și spune: -Ho nebunooo ca ma sufoci... Asa dor îți e rea de mine, îmi este greu sa cred ca ești tratata rău în casa asta. Spune și rade după care îmi da o punga în mana ,sigur îmi adusese iar hăinuțe pentru bebe, de fiecare data când venea nu se putea sa vina fără hăinuțe sau fără vreo jucărie. -Hei pe mine nu ma îmbrățișezi sau sunt invizibil? Spune Andy și începe sa rada -Nu, doar ca nu ești asa de important pentru ea cum sunt eu. I-o întoarce Deea râzând. -Ba da ești important vin-o aici. Ii zic eu și îl trag într-o îmbrățișare. Sa mergem pe canapea ,adaug mergând cu eu spre livingul casei. -Cum mai ești? Te bate bine bebe? Întreabă Andy râzând -Da și încă cum, în fiecare seara primesc câteva piciorușe, vrea sa îmi amintească mereu ca vrea sa fie fotbalist. Rad și eu. Ii suna telefonul lui Andy când se uita la ecran rămâne puțin uimit și se uita la Deea, după care pleacă spre bucătărie. Sta preț de câteva minute după care se întoarce nervos și ii spune lu Deea mai mult tipand: -Trebui sa plecam, acum! -Ce sa intamplat? Întreb eu -Nimic!! zic amândoi la unisol și dau sa plece -Stați. Tip eu... Vreau sa îmi spuneți acum ce se intampla ,este vorba de Lixa nu? A pățit ceva? Va întreb mereu de el dar mereu evitați, vreau sa îmi spuneți acum ce se intampla... Spun începând sa plâng și sa ma agit. -Nu se întâmplă nimic... Te rog linisteste-te ii faci rău copilului. Spune Deea speriata de reacția mea -Lăsați-mă cu placa asta... Spuneți-mi acum!! Nu știu când dar încep sa tip și sa ma țin de burta.... copilul meu!!.
