RAUL CE IMI FACE BINE ♡

Capitolul 20

Trecuse mai bine de o saptamana de la incident , dar Irina nu isi revenea. Se mutase la Deea, aceasta nu stia cum sa o scoata din starea aia de depresie. Nu stia ce sa faca daca sa ii spuna adevarul sau nu, intrase intr-o incurcatura grava. Ii parea rau ca mintise. Dar o facuse spre binele tuturor. Deea statea si o privea pe Irina care era terminata, in timp ce vine Andy si ii spune:
-Trebui sa ii spui adevarul, uita-te la ea! Este terminata.
-Nu pot Andy, acum , m-ar uri! Nu trebuia sa mint sunt o prietena groaznica! spune acceasta si incepe sa planga
-Nu este adevarat, esti o prietena perfecta,ii vei spune la momentul potrivit, acum linisteste-te! ii spune el in timp ce o imbraciseaza
Din perspectiva Irinei
Simt cum toata viata mea s-a sfarsit, nu mai vreau sa traiesc fara copilasul meu, il urasc pe Lixa si nu il v-oi ierta niciodata. Toata iubirea mea pentru el s-a transformat în ura. Nu știu când a intrat Deea în camera, deja era lângă patul meu cu o tava plina de mâncare și un pahar de suc.
-Nu mănânc,  ia-le de aici. (Spun eu hotărâtă împingând tava spre ea).
-Ba vei manca, trebui sa mănânci,  nu ai mâncat nimic de doua zile. Te rog mănâncă. (Spune Deea cu o urma de îngrijorare în glas)
-Ce contează ca nu am mâncat, nu am chef nu ma pot gândi la mâncare! 
-Hai te rog trebui sa mănânci,  este important sa te alimentezi cum trebui.
-De ce Deea, de ce este important? Oricum numai vreau sa traiesc,  nu am pentru ce! ( spun și o lacrima se prelinge pe obrazul meu palid)
-La dracu! Injura Deea. Trebui sa te hrănești pentru copilul tău!  Spune mai mult țipând. Nu știu cum sa reacționez și nici ce sa spun asa ca ea continua.
-Da, Irina copilul tău trăiește,  știu ca ma vei ura pentru ce am făcut, dar am făcut-o pentru binele tău și al copilului. Am pus doctorul sa minta. Nu ai pierdut sarcina, copilul este bine. Am făcut asta din cauza lui Lixa, deși acum cred ca am greșit dar nu mai este cale de întoarcere. 
Rămân cu gura căscată ce tot spune, nu înțeleg nimic. Cineva sa ma trezească, am impresia ca visez. Nu-șitiu cum sa reacționez sa plâng sau sa rad. Ma trezesc râzând isteric, ca o nebuna ce tocmai a ieșit din ospiciu, la dracu cu toate astea... Nu pot sa spun ca nu ma bucur dar socul este prea mare asa ca ma uit în ochi ei în continuare și aștept sa termine fiindcă am vaga impresie ca mai are de zis ceva.
-Irina, mâine vei pleca la fratele meu în  Constanța.  Acolo vei avea tot ceea ce iti trebui. Vei fi linistita și vei avea o sarcina normala. Vei naște la un spital bun unde mătușa mea ,care va sta cu voi în casa , este doctora. Ea se va ocupa de tine măcar pana naști.  Iar după tu decizi ce se va intampla. Ascultă-mă pe fata lui Lixa am văzut durere dar asta nu înseamnă că într-adevăr își dorea copilul acela. Lixa este schimbător la el acum este alba imediat se poate transforma în neagra. Te rog ascultă-mă și pleacă departe de el.
Avea dreptate, avea foarte mare dreptate în legătură cu Lixa. Încă nu ma pot trezi din transa nu pot sa cred, copilasul meu trăiește.  Doamne sunt atât de fericita. Copilul meu se va naște sănătos și eu ma voi  lupta sa îl țin departe de rele și ii voi  oferi numai iubire.

A doua zi m-am trezit cu un chef de viata imens, cu toate ca ma durea sufletul ca voi părăsi locul asta, defapt pe cine mint ma durea ca îl voi părăsi pe tatăl copilului meu. Da îl iubeam și nu puteam sa uit iubirea asta, iubirea asta care a fost pentru mine un chin dar și o fericire. A fost drogul care trebuie duce pe culmile fericirii dar care în același timp îți face și rău.
Eram în living, bagajul era deja făcut așteptăm să vină Andy și ma gândeam  ca în scurt timp voi fi departe de tot raul de aici, de toată suferință,  voi fi doar eu și copilul meu.
Nu trece mult și aud usa de la intrare Deea coboară și ea grăbită scările, eu ridicându-ma de pe canapea. Când sa merg spre usa în fata mea apare nimeni altul decât Lixa. Simt cum picioarele ma lasa asa ca ma sprijin de perete, privirile noastre se intersectează și rămân stana de piatra. Nu intelegeam cum putea sa îmi facă asta doar privindu-mă, îmi transmitea atâtea emoții, când eram în preajma lui simțeam cum pământul îmi fugea de sub picioare. Nu durează mult și începe sa vorbească, simțeam cum mirosul de alcool îmi invada nările, doar sper sa nu iasă rău.  Vreau doar sa plec și sa uit de el și de tot raul pe care mi la făcut.
-Hey, păpușă am auzit ca pleci. Chiar crezi ca ma poți părăsi când vrei tu?!

Nu ziceam nimic doar stăteam și ascultam uitându-mă foarte atenta la gesturile lui.
-Ți-a mâncat pisica limba? Spune începând sa rada, eu tot nu spuneam nimic .
-Ești surda sau ce dracu?! Deja ma scoți din sărite, zi ceva!
Nu știam ce as putea spune, îmi era atât de mila de el se vedea ca era distrus, dar pur și simplu nu puteam sa spun nimic.
-La dracu, zi ceva, injurama, lovește-ma, tragemi un glonț în cap!!! Accept orice, te rog zi ceva nu suport tăcerea asta a ta, ochi aia atât de goi, te rog Irina. Măcar dacă pleci nu ma lasa asa, te rog.
Plângea, marele Lixa plângea, nu pot sa spun ca nu ma durea dar nu puteam sa ii spun nimic, acum tot ce puteam face era sa ma gândesc la copilul meu și la viitorul lui.
Ma apropii încet de el și ii pun mana pe obraz spunându-i:
-Sper sa fii fericit!
Trec pe lângă el și ma îndrept către usa aud o bubuitura, când ma întorc îl vad e Lixa în genunchi plângând în continuare. Inima îmi spune sa ma întorc sa îl iau în brate și sa ii spun adevărul, dar mintea mea nu ma lasa. Eram intre ciocan și nicovala, oare ce sa fac?!

Heii cititori, ne cerem scuze ca nu am mai postat nimic de mult dar acum 8 luni familia noastra s-a marit si nu am mai avut timp sa scriem nimic deoarece toata atentia noasta a fost focusata asupra acestei minunatii de baietel :

Speram ca intelegeti si promitem sa postam din ce in ce mai des :*