EU-EL-COMPROMISURI

Cap.48

   Am inceput chiar să merg la întrunirile grupului din care fac parte soțiile de ofițeri si m-am împrietenit cu câteva dintre ele, încerc sa particip cu ce pot, vreau ca John sa fie mândru de mine.

     Când rămânem singuri acasă iesim destul de des cu colegii lui, prietenii mei sau împreună . Continuă sa fie gelos, îl vad că se controleaza si doar mormăie, maraie sau arunca priviri ucigătoare.
  Când nu mai rezistă ne retragem mai repede si nici n-apucam să ajungem în dormitorul nostru că deja e nerăbdător si înfierbântat, ba în masina parcata prin cine stie ce loc întunecos, ba lângă usa de la intrare, pe jos prin living, hol sau sprijinindu-ne de toate dulapurile din bucatarie si stresați să nu spargem ceva.
  Îmi place cum reacționează acum! Când crede el că sunt privită sau admirata, se lipeste sau mă trage lângă el si-l vad bonsumflat ca un adolescent. Mă trage mai mult pe sus spre ieșire si când în sfârsit sutem singuri mă asigura de dragostea lui, iar eu îl asigur de a mea, atunci simt cum se relaxeaza.

    Ah, John ! Barbatul meu gelos si posesiv!

   Cred că mi s-a transmis si mie pentru că am si eu momentele mele când mă racaie cate-o ospatara, vanzatoare sau vreo colegă de-a lui, iar lui îi place la nebunie când mă vede geloasă si îmi spune amuzat mereu.

-Vreau sa ti-o trag, acum, sa-ti scot nervisorii aia din funduletul ăla sexy!

    Ultima oară când mi-a zis asa a fost de față cu vanzatoarea de la magazinul de copii. Mai aveam unele lucruri de luat pentru camera Sarei si după ce ne-am contrazis vreo jumătate de oră, John vrând să cumpere cât mai multe jucării, eu vrând sa-i cumpăr pe rând câte una să poată să se bucure de fiecare în parte, apare vanzatoarea lângă noi. Avea în jur de douăzeci de ani o roscata focoasa, înaltă si cu un corp de fotomodel se uita provocatoare la John.

    -Vă pot ajuta? îl intreeaba fără sa-mi arunce vreo privire de parcă eram invizibilă.

    -Nu, multumesc ! raspunde indiferent la farmecele ei.

    -Sunteti sigur? îi spune aceasta cu un zambet provocator. Mă uit la ea, apoi la John si simt deja cum îmi iese fum pe nas.

       Oare ce parere ar avea John daca o iau pe asta de par si-o tavalesc putin prin tot magazinul sa învețe sa nu se mai dea la bărbați insurati,mai ales la al meu!

   -Foarte sigur ! ii raspunde John aplecandu-se si sarutandu-ma luandu-ma prin surprindere, in timp ce o aud pe roscata cum pufaie, se opreste si-mi sopteste pe buze seducator cuvintele si-o vad cu coada ochiului pe vanzatoare cum se indeparteaza nervoasa.

          Suntem doi nebuni!

       Continui sa stau in pat si amintirile ultimelor zile din Romania ma fac sa zambesc in lumina slaba a diminetii. I-am dus pe toti trei si le-am aratat zona asa cum le-am promis. Am fost la Delfinariu, am facut o plimbare pe faleza din Constanta unde au vazut Cazinoul,au vazut Mamaia din telegondola,iar spre asfintit am mers cu vaporasul pe Insula Ovidiu unde am luat cina la frumosul restaurant de acolo. Au fost profund impresionați si ne-au multumit de compania  plăcută pe care le-am oferit-o.

  Cand ne-am despartit in fata hotelului lor, John m-a tras spre malul marii si mi-a propus o baie in mare la lumina lunii pline. La inceput am fost reticenta, dar dupa ce m-a provocat  si mi-a spus ca n-am curaj, m-am dezbracat si am intrat goala in apa calda facandu-l sa turbeze si sa se uite de jur imprejur sa nu cumva sa se uite la mine vreun curios .

    Din apa se vedeau luminile din apropiere si se auzea muzica de la diferitele terase de pe malul marii sau de pe faleza. Bineinteles ca nici apa marii nu l-a facut pe John sa se racoreasca dupa ce s-a infierbantat vazundu-ma ca imi dau toate hainele jos si m-a tras in bratele lui,picioarele mele incolacindu-se in jurul lui.

   -Te iubesc Mona Popescu Smith! mi-a spus iar eu mi-am lipit gura de a lui, devorandu-l, atingandu-i limba cu a mea. El isi tinea o mana pe spatele meu iar cealalta si-a infipt-o in coada mea, sorbindu-ma. Mi-am infipt si eu mana in parul lui agatandu-ma cat mai mult de el.

 -Te vreau, Mona! imi spune cu vocea lui ragusita de dorinta.

 -Atunci,ia-ma! i-am spus si eu la fel de doritoare.

Si m-a luat toata, doar cum el stie lasandu-mi o amintire de neuitat din tara mea, din zona mea natală .

   O aud pe Sara ca s-a trezit si merg in camera ei. Ma uit la micuta mea bruneta  cu ochii caprui -verzui. Seamana mult cu John,spre bucuria si mandria lui, atat fizic dar si la incapatanare, de acum se vede ca vrea sa fie mereu ca ea.

        O sa am de lucru cu amândoi toată viața!

    Cu John am gasit metoda prin care sa  fac fata incapatanarii lui si de cate ori ne contrazicem sau ne certam fac pe indiferenta si nu-l bag in seama , trec pe langa el de parca n-ar exista si-l vad cum se perpeleste. Ma prefac ca adorm in camera Sarei si-l vad dupa putin timp ca vine, ma ridică cu  brațele lui puternice si ma duce in patul nostru

-John, vreau sa dorm cu Sara! protestez   suparata

-Iubito, nu pot sa dorm fara tine!Daca vrei adu-o si pe Sara, dar eu fara tine nu vreau si nu pot sa dorm, imi spune si ma trage la pieptul lui, asa cum dormim de obicei.
   Si bineinteles ca atunci când ma ia in brate se infierbanta imediat ca de fiecare data când ma atinge si il las sa ma împace, alinte si sa ma iubească asa cum vrea el, asa cum stie el sa ma facă fericită.

Sara trece pe langa mine spre bucatarie, de  doua luni de cand a inceput sa mearga nu mai sta intr-un loc, toata ziua se misca si e foarte independenta, vrea singura fara suport, fara s-o tin de mana.

   Ambitioasa ca taica-su!

-Ce vrei sa mananci  azi? 

O pun in scaunelul special si incep sa-i dau fructe pasate,dar bineinteles ca vrea si ea o lingurita si-mi imprastie mancarea ca deobicei in jumatate de bucatarie.

-Ah, Sara iar imi dai de lucru? o sarut pe frunte, singurul loc mai curat de pe fata ei

-Mama, mama, ma-ma, imi spune si acest cuvant ma incalzeste pe interior  si-o  iau in brate asa murdara cum e, s-o alint, dar suntem intrerupte de soneria de la usa.

Cred ca-i Rosa, si-a dus nazdravanii la scoala  si vrea sa bem o cafea inainte de a merge la servici!

Ma indrept spre usa spre usa cu Sara in brate si deschid zambind, dar pur si simplu incremenesc si simt ca-mi moare zambetul de pe fata de soc.

-Mona, nu te bucuri ca ne vezi? ma intreaba iar eu nu pot sa articulez nimic.

     O Doamne, ce surpriza mare!

-Nu-mi vine sa cred! atat reusesc sa spun.