EU-EL-COMPROMISURI

Cap.35

Acolo o sa ma simt mai bine,acolo o s-o uit!

Mona

Mă simt împinsă în sus pe scări spre camera mea de către Sarah.
Am ramas înțepenită în acelasi loc de când s-a întâmplat.

Ce s-a întâmplat? Cum s-a întâmplat? De ce n-am fost mai atentă? De ce John nu mă ascultă? De ce John nu mă crede?Unde e John care mă iubește?întrebările astea le-am avut mereu în cap cât John a bătut, urlat si sfarmat lucrurile din bucătărie.

Simt că sunt ca o marionetă, sunt dirijata de altcineva, de data asta de Sarah care mă baga în pat si mă mângâie pe par.

-Mona, o sa se calmeze si va veni înapoi! Nu te stresa, iubito, a zis totul la nervi! Stii doar ca te iubeste!

Nici nu pot sa-i raspund, mi-e greu sa si gandesc, vreau doar să plâng.

Il vreau pe el!Il vreau pe el!Il vreau pe el!

Nu stiu când sau cât am dormit, dar când mă trezesc simt o durere imensa în suflet, îi simt lipsa si abia acum observ că am dormit zilele astea în camera lui de copil, îi văd trofeele de la fotbal, de la karate, posterele cu câteva vedete preferate în adolescenta probabil.
Cand am fost cu el nici nu le-am observat, eram ocupată cu el, dar acum mi-au rămas doar hainele impregnate cu parfumul lui, care îmi da alte dureri în suflet.

Iau tricoul pe care l-a purtat cu o zi înainte si-l strang la piept si plâng, plâng până adorm din nou.

-Mona! Mona! aud pe cineva că mă strigă.

A venit John!

Deschid ochii si dau de Sarah care îmi zâmbește blând.

-Trebuie să mănânci ceva, draga mea!

Neg dând din cap, gura mea nu poate articula niciun sunet, încerc dar nu iese.

-Mona, te rog, trebuie să mănânci! Fa-o pentru copilul tău! John o să vină, iubito!Lasa-l doar sa se liniștească si va veni înapoi la tine si o să regrete ce ti-a zis! spune ea incurajandu-ma să mă ridic din pat si să cobor la bucătărie unde îl găsesc pe Don la masă.

Nu zice nimic, doar mă privește puțin apoi se întoarce la friptura lui.
Mănânc ceva, dar nu simt gustul nu simt nimic, parcă as fi un robot cu telecomandă pe care o manevrează soacra mea.
Dupa masă mă duce în cameră si mă baga în pat, mangaindu-ma iar pe păr.

-Nu plange, frumoasa mea! O sa vină, o sa-si dea seama că a făcut o prostie! si pleacă lasandu-ma iar în singurătatea si durerea mea.

Nu stiu câte zile au trecut, dar toate s-au repetat, dar încet -încet a început să mă scoată la cate-o mică plimbare prin fermă, ea vorbește despre tot felul de lucruri, eu doar ascult.

De John nu mi-a mai spus nimic, n-am mai vorbit nimic de el.
Când este plecată la cabinet cu pacientii ei patrupedele, stau foarte mult în fața tarcului cu cai si îi privesc, asta linistindu-mă .

Seara Sarah mă cheamă s-o ajut la bucatarie si mă învață să gătesc tot felul de mâncăruri sau dulciuri încercând să mă inveseleasca sau să mă facă să vorbesc, dar nu pot, nu pot vorbi, cuvintele mi se opresc undeva în gât si mă dor.

Câteodată se scapă si mai spune că e mâncarea preferată a lui John sau că o sa-i placă când o sa-i gatesc asta.
Isi da seama ce spune si încearcă să îmi distraga atenția cu altceva.

Pe Don îl văd rar, doar la masă sau ziua cand m-ai trece pe langa mine si-mi face cu mana.

M-a vazut că -mi petrec timpul lângă cai, pana simt ca mi se umfla picioarele si l-am vazut când îmi monta o bancuta langa tarc.
I-am zambit si mi-a facut semn să stau lângă el.M-am asezat si cateva momente n-a spus nimic.

-Mona, nu stiu ce-as putea sa-ti zic! John, e baiatul meu si nu stiu ce are de gand, e foarte incapatanat!

Ne uităm unul la altul si nu mai spune nimic, stam si privim caii fiecare cu gândurile lui.

După o lună primesc o vizită si sunt chemată de Sarah jos în living unde mă astepta Andy.

Se pare ca s-au întâlnit întâmplător la magazin, il cunosc de când era mic si venea sa se joace cu John.

-Buna, Mona!Ce mai faci?

-Bine!

E singurul cuvânt pe care l-am spus în ultimul timp, chiar si când merg la cumpărături o las doar pe Sarah să vorbească.

-Andy, insoteste-o pe Mona la o plimbare sa-ti arate locul ei preferat, spune aceasta.

-Bine, daca si Mona vrea sa mergem. ..

Îl duc pe bancuta si continui să privesc caii în timp ce el mă studiază pe mine.

-Ce ți s-a întâmplat Mona? Erai o femeie vesela, acum parcă nu mai ai viața in tine, parca ti s-a dus bucuria de a trăi...., sa stii ca asa am simțit si eu când am rămas singur, mă obișnuisem cu Sharon si....a fost greu, dar timpul vindecă rănile! O sa vezi!

Nu i-am răspuns si am stat asa fără să mai vorbim cam o oră.
A continuat să vină în fiecare weekend timp de o lună, eu îl ascultam cum îmi povestea despre serviciu, despre noua bază în care era si după o oră pleca lasandu-mă iar în singurătatea mea.

Singurul care mă făcea să mă ridic din pat si să încerc să supravietuiesc era bebelusul meu.
Crescuse mult si mai aveam o lună până să nasc asa că era timpul sa-mi revin si să fac ceva pentru el.

Intr-o seară la masă încep să vorbesc, surprinzandu-i pe cei doi soți.

-As vrea să vă spun ceva important. M-am gândit mult zilele astea si după ce nasc vreau să plec în țara mea, mai rămân până după nastere pentru ca e dreptul vostru să vă vedeți nepotica, asa vă rasplatesc bunătatea voastră si faptul ca ati crezut în mine si m-ați suportat în ultimele două luni!

-Draga mea, poți sa rămâi cât vrei. Esti ca o fiica pentru noi!spune Sarah cu lacrimi în ochi privindu-si disperată soțul.

-Stiu, dar asa e mai bine pentru mine, trebuie sa încep sa-mi trăiesc viața, mai ales pentru copilul meu!

Acelasi lucru il spun si lui Andy la urmatoarea lui vizită uimindu-l că vorbesc, dar si cu ce-i spun.

Se uită atent la mine si mă întreabă serios.

-Dar John?

Nu i-am mai auzit numele de foarte mult timp si nici n-am mai vorbit de el, dar ma doare la fel de tare când aud.

-John m-a părăsit, Andy, mi-a spus că nu mă mai vrea, asa că am dreptul să merg mai departe si după ce nasc plec din America cu copilul meu! îi spun hotărâtă.

Seara înainte de culcare ma gândesc iar la el.

Oare ce face?Oare m-a uitat si isi vede de viata lui?

-