EU-EL-COMPROMISURI

Cap.28

Mă opresc si-mi dau seama că plâng, simt ca mi se revarsă toată durerea adunată prin aceste lacrimi. Îmi ridic privirea si-o văd si pe ea cu lacrimi în ochi si cu un zâmbet cald.

-Te-am judecat gresit, am crezut că esti dintr-o țară mica si abia ai așteptat să pui mâna pe un străin si să duci o viață mai bună, dar nu m-am gândit că de fapt aici o duci mult mai greu si nici n-am încercat să te înțeleg pentru că nu te cunoșteam! Acum îmi dau seama că de fapt John s-a ținut dupa tine, până te-a convins să fii cu el, nu-i asa?

Mă uit la ea mirată si aprob din cap.

-Îmi cunosc fiul si stiu că si-a dat seama când te-a vazut, că esti deosebită față de altele si n-a vrut să te piardă. Ar fi fost un mare prost, dacă te lăsa acolo!

Acum chiar sunt socata, mă asteptam să ne paruim puțin, să mă jicneasca că i-am corupt băiatul, dar ea tocmai m-a lăudat?

-Acum, draga mea, hai sa mergem la farmacie să rezolvăm cu micuțul virus. Sunt sigură ce ai, dar vreau să fii sigura si tu! râde ea si mă pupă pe obraz.

-Poate o sa-mi dea ceva să nu mai vărs ...., încep eu.

-N-o să mai versi asa de des, dar vreo patru luni asa o să te chinui!

-O, Doamne, patru luni? Dar ce naiba de boală e asta? întreb îngrozită.

-O boală care pe mine mă face foarte fericită! râde în hohote si mă pupă iar pe obraz.

Oare o fi vreo expresie pe care n-o inteleg sau tocmai mi-a zis ca se bucura ca voi fi bolnava patru luni?

Când iesim de la farmacie cu un test de sarcină si cu un medicament pentru varsaturi, îmi dau seama la ce s-a gândit ea.

O la naiba, oare sunt însărcinată? E adevarat că nu am mai luat anticonceptionale ultima oară când a venit John, dar am uitat.
Daca e adevarat cum îi spun, dacă n-o sa-l vrea?

-Mergem direct acasa? Trebuie să sun si să mă invoiesc de la muncă si....

-Lucrezi? John te lasă să lucrezi? se uită la mine mirată în timp ce ne îndreptăm spre casă.

-Da, de fapt când m-am angajat nu stia pentru că era plecat, dar a aflat dupa aceea. Nu pot să stau degeaba, îmi place ceea ce fac, îmi plac copiii, iar John trebuie sa accepte asta!

-Cine ar fi crezut ca esti asa de puternica ținând cont ca esti foarte tânără! Asa si trebuie să fii ca să reziști! Soțiile de militari o duc foarte greu, eu stiu pentru că am fost fiică de militar!Până am plecat la colegiu, am fost în zece scoli, tot timpul trebuia să ne mutăm după tata care era mutat în diferite baze. Am suferit mult, de câte ori îmi făceam prieteni, trebuia să ne mutăm, asa că am devenit din ce în ce mai retrasă si mi-am găsit prieteni în necuvantatoare.
Astfel, puteam sa le iau după mine si nu ne mai despărțeau.
De asta m-am facut doctor veterinar si m-am ferit de a mă mărita cu un militar cu toate ca mereu eram înconjurată de ei, dar nu vroiam sa continui aceeasi viata ca în copilărie.
Dar băieții mei au fost atrasi de această meserie, l-au iubit pe bunicul lor si au fost mândri de el, de aceea au fost cadeti la aceeasi scoala militara.
Jim, fratele soțului tău este foarte atașat de mine, mă sună tot timpul, îmi spune când vine acasă sau tot ce face, în schimb John a fost mereu serios, nu prea si-a arătat sentimentele. De aceea m-am supărat pe el că nu mi-a spus că v-ați căsătorit!

-La început nu-mi plăcea ! îi zic zâmbind.

-De ce? Nu ca e fiul meu, dar e destul de arătos ! zice curioasă.

-Era prea mândru, se uita de sus si nu prea vorbea! Dar când am venit aici, l-am înțeles că nu poate fi foarte prietenos cu toată lumea, din cauza serviciului are o anumită conduită! Dar cu mine e diferit, e vesel si jucăus! îi zic râzând.

-De fapt cum v-ati cunoscut voi?

-Pai, totul a inceput când am aflat ca vin americanii sa ne zugraveasca grădinița ....

Seara stând amândouă pe canapea îi termin de relatat toată povestea noastră.

-Iarta-ma !îmi spune serioasă.

-Pentru ce?

-Că te-am judecat gresit, tu îl iubești foarte mult pe John al meu! De câte ori vorbești despre el, îți strălucesc ochii si esti mult mai veselă! Si acum draga mea, nu vrei să îmi confirmi ceea ce cred si ceea ce m-ar face fericită?

N-am avut curaj să fac testul până acum, pentru că mi-e teamă de reacția lui John, daca va crede ca-l forțez, că e prea devreme pentru copii sau cine stie ce altceva?

Cand ies din baie Sarah se plimbă prin camera de colo colo agitata. Când mă vede ridică o spranceana si așteaptă răspunsul, iar eu îi dau cea mai bună veste pentru ea si cea mai socanta pentru mine.

Mă îmbrățișează tipand si sărind pe picioare ca o majoreta.

-O, ce fericită sunt!Vai, trebuie sa-l sun pe soțul meu si pe John si.....

-Nu! tip speriată.

Se opreste si se uită mirată la mine.

-Ce s-a intamplat, iubito?

-Vreau ca John sa afle de la mine! Te rog, nu-i spune ! zâmbesc eu.

-Bineînteles ! râde si mă ia în brațe.

A stat în bază două zile, apoi a trebuit să se întoarcă la pacienții si ferma sa, dar stiu sigur ca nu-i va spune lui John de copil.

M-am simțit foarte bine cu ea, e o femeie dintr-o bucata, sinceră si o plac foarte mult. Când a plecat m-a îmbrățișat si mi-a spus că o sa ne vedem din ce în ce mai des, pentru că n-are de gând să stea departe de nepotul ei.

-Chiar dacă veti fi în capătul celălat al țării, voi veni o data la două luni si voi sta câteva zile sau poate se transfera John la o bază din Ohio! îmi spune foarte serioasa.

-Chiar îmi doresc să fim mai aproape! îi răspund sinceră, pentru că asta si simt.

-Mă bucur că esti nora mea si John a găsit o femeie bună pentru el! Si n-am vrut sa-ti zic până acum, dar îmi place cum ti-ai aranjat casa si sunt sigură că tu ai făcut asta! Dacă era dupa John, ai fi avut doar un pat si un calculator, atât de sofisticat este! I se trage de la prea mult stat în unitate! râde ea în hohote, facandu-ma si pe mine să chicotesc.

O Doamne, chiar o iubesc pe femeia asta!

-Aaa, si nu uita să mă suni când vrei sa-i gatesti ceva nepotului meu! Vom gati împreună aceeasi mâncare, îți voi explica la telefon cum să prepari! îmi face ea cu ochiul.

Când rămân singură îmi duc mâna la abdomen.

Cum îi spun lui John?