EU-EL-COMPROMISURI

Cap.2

Mona

   Au trecut câteva zile în care am reusit să ne mutăm, ne-am cărat bagajele dintr-o parte în alta si nici nu stiu cum si când o să reușim să le așezăm la loc. Acum lucrăm în două schimburi în noua clădire, unele dimineața,  iar altele de dupa-amiază.

  Directoarea apare pe aici, câteodată  singura si cu mulți nervi, dandu-ne mereu fel de fel de indicatii, alteori vine cu sergentul Blake si e foarte vesela. 
  Se gadureste pe lângă el ca o fetiscana cu toate ca e măritată, dar nu mai conteaza.

    De unde sa stie barbatul ei ce face ea la munca?

  Am fost de vreo două ori de muncă si în vechea grădinița unde m-am împrietenit cu două americance.
Am fost atrase de ele, chiar daca le-am privit cu ostilitate la început.
  De la ele am aflat că sunt cazați la unitatea de la Mihail Kogălniceanu si divizia lor se ocupă de renovarea unor clădiri din județul Constanța în urma unor convenții dintre unitatea militară si statul român.

 Sunt foarte deschise si dornice de a comunica, astfel  am aflat câte ceva despre ele. Înțeleg engleza foarte bine de la scoală, televizor, grație filmelor si muzicii, dar vorbesc destul de greu pentru că -mi este jenă de greșelile făcute.

  Dar ele sunt foarte drăguțe si mă ajuta, eu încep  întrebarea, iar ele continua .
Astfel, acum stiu că sunt puține femei si ca divizia lor se ocupa doar de renovari.

   Ashley, una dintre ele, o blonda inalta si bine facuta, cam de-o varsta cu mine are un băiețel de doi ani. A rămas  acasă cu soțul ei, care e soldat la rândul lui. A fost  si el plecat in Paris, dar acum era rândul ei.
  Vorbesc  mult prin mesaje si se vad pe calculator seara.

 O Doamne ce viata e asta, sa-ti vezi copilul doar pe Skype?

  Datorită lor încep  să -i văd cu alți ochi, se chinuie sa realizeze ceva, la fel ca noi si nu toți se cred buricul pământului.

   Mai sunt  si vreo trei băieți care lucreaza,  foarte veseli si fac tot timpul glume între ei, dar fara sa întreacă măsura. Sunt respectuosi cu mine si cu colegele mele. Încep  chiar sa ma simt bine cu ei, acum îi văd  ca pe niste persoane normale, nu niste ingamfati, asa cum cream că sunt toți.

Asta e o lecție pentru mine din care trebuie sa învăț sa nu mai judec după aparențe si sa nu mai emit judecăți preconcepute.

  -Cum....lucrările aproape se termină, te rog Mona să pregătești un program de dansuri,   îmi spune directoarea la următoarea sedintă.

-Ce? Pentru ce? îmi iese pe gura.

  
   -Va avea loc o festivitate la final si vor fi invitați mai mulți ofițeri americani, primarul si televiziunea locală, se bucură directoarea de parcă tocmai a aflat că a câștigat  la loto.

Ce naiba vrea si asta, cum m-a gasit tocmai pe mine? De ce nu face ea, poate asa se mai gadureste putin pe lângă Blake?

După figura pe care o are, îmi dau seama ca vorbeste foarte serios si vreau, nu vreau sunt nevoită sa fac ceea ce mi-a ordonat.

   M-am tot gândit cum să -i impresionez si  dupa multa munca  de cercetare pe youtube, mi-am pregătit băieții din grupă, vreo doisprezece  copii de cinci-sase ani cu un dans popular cunoscut doar la noi in România si anume,,Sucitoarea''.

  După multe repetiții au învățat să nu-si mai dea cu bețele peste mâini, picioare si cap si să nu le mai scape spre mine, pe jos sau spre ei.

Si iată -ne azi îmbrăcați în costume populare, atât preșcolarii cât si eu asteptând să înceapă programul artistic.

  De cand am sosit la grădinița m-am închis în grupă asteptând părinții să aducă copiii.

   Mă uit  pe geam si vad cum se aduna  toți părinții si copiii din grădiniță, colegele imbracate care mai de care mai sofisticat, cred ca au fost si la coafor, televiziunea locală si vreo douăzeci de americani în uniformă,unul mai batos ca altul.

  Pe hol o aud râzând fals si pitigaiat pe directoare, probabil este lângă sergentul Blake sau incerca să impresioneze vreun ofițer sau chiar pe primar.

 Asta nu se potoleste,iar rasul ei parca ma zgaraie pe creier!

   -E timpul!  Baftă multă! îmi spuse Liza râzând.

  -Da, mulțumesc, o să am nevoie! Sper doar sa nu cad sau sa primesc vreun bat in cap de la vreun copil!  ii spun destul de speriata facand-o sa rada in hohote.

-Stai linistita, voi fi langa tine si te scot cat pot de repede de acolo! continua sa rada pana la iesirea din clasa.

Ah, naiba acum e acum! Sa te vad Mona cum o sa te batai in fata tuturor si o sa mai apari si la televizor ca o mare vedetă !