UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 25-Frumusetile Zathorei

-În caz că te dezhidratezi draga mea,îi zise Andrus cu același zâmbet zeflemitor pe buze și îi întinse unul dintre pahare.

-Este licoarea mea favorită,cum de ai ghicit? ironiză ea.

-Oare?

Ea nu mai zise nimic,începu să bea,bucurându-se de liniște.Dar liniștea nu ținu mult.

-Sper că mâine dimineață ne vedem la antrenamente.Nu vreau ca să faci "os mort"și să te trântesc la podea.Nu cred că ai suporta umilința...

-Cuvântul "înfrângere" nu are ce căuta în vocabularul meu.

-Ah da,am uitat de mândria care îi caracterizeaza pe membrii familiei Allazar...

-Noi preferăm să îi spunem demnitate dar fie și cum spui tu...

-Te-ai ofuscat?

-Eu!? își dădu ea ochii peste cap.Nicidecum!

-Minți...

Azura îl pocni; brunetul îi prinse mâna ca într-un clește și o lipi de obrazul lui,apoi o săruta ușor,jucăuș.Stătu așa câteva secunde,părând că nu mai vrea să îi dea drumul.Ea îl privi derutată.

-Acum îmi poți da mâna înapoi?

El râse,dezvăluind o dantură orbitor de albă și îi lăsă brațul.

-Vrei să mergem la regenerare?

-Da,chiar simt nevoia...Mă simt ciudat de obosită,murmura ea.

-Poate ar trebui să îi faci o vizită lui Erass.

-Poate...

Peste o jumătate de oră,cei doi se relaxau în cele două sarcofage de cristal,cu capac transparent,care emiteau lumină ce îi brăzda de sus până jos,ca într-un flux-reflux de culori.O muzică liniștitoare izvora din pereți,aducând corpul emoțional la parametrii normali.Azura nici nu realiză când o furase somnul.

Clipi des,simțind o atingere.Zări ochii negri ai lui Andrus privind-o atent.

-Chiar ai avut nevoie de relaxare.Dormi de spargi sarcofagul.

-Mare Univers...râse ea.Nu mi s-a mai întâmplat.

Cred că mă simt mai bine acum.Mergem în Sala Jocurilor? Eu și tu contra invadatorilor!

-Asta e Azura pe care o cunosc eu! Cine ajunge ultimul e cel mai mare leneș!

Andrus o rupse la fugă pe coridorul lung,urmat de fată.Deschise o ușă și intră într-o sală mare,întunecoasă,presărată de labirinturi virtuale cât vedeai cu ochii.Manevră ceva la un panou și labirintul se lumină brusc,într-un galben pal.

-Ce alegem de data asta?

-Programul Cyborg,se pronunță ea.

-Armă?

-Pistol cu puls,să le topim circuitele.Și săbii.

-Haha...Bine,cyborgi să fie,ca să te simți stimulată! râse el.

După ce activă setările,Andrus se apropie de intrarea în labirint și își prinse brățara de încheietura stânga.Fata îi imită gestul.

-Sper ca îți mai amintești cum se face,că nu vreau un scor mic la jocul asta.

-Rămâi în spatele meu dacă îți e frică,aruncă ea.

-Nu mai bine îți...păzesc eu spatele? râse Andrus.