UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 6-Sagetile geloziei

-Cum dorești,maestre.

Pumni și picioare zburară prin aer...Azura levita cu grație la doi metri de saltea și cu aceeași grație în mișcări îl lovea pe Andrus ușor în abdomen,se dădea peste cap și îl prindea cu picioarele,învârtindu-l.Pesemne era prea încrezătoare ,pentru că Andrus îi puse o piedică și asta o făcu să se dezechilibreze...Începu să cadă,dar înainte de a atinge salteaua,el o prinse și ea căzu cu zgomot peste el.

-Ușurel dragă,respiră el sacadat.Vrei să te sinucizi?

Azura se ridică de pe el,dându-i un ghiont.

-Pentru ce m-ai prins?Trebuia să mă lași să cad,așa era corect.Nu am nevoie de concesii din partea ta.

-Păi albastreao,victoria era în mod cert de partea mea...Am știut asta de când ți-am pus piedică,așa că am zis măcar să îți salvez oasele de contactul dur ce te aștepta.

-Nu sunt un copil ca să ai grijă de mine.Și dacă ar fi durut,asta era doar problema mea.Știu să accept o înfrângere.

-Promit solemn că data viitoare te las să pupi salteaua,râse Andrus privind cu încântare fața ei indignată.Să știi că îți stă bine furioasă,îți aduce ceva culoare în obraji.

-Nu sunt furioasă,scoase ea limba.Mai ai de învățat cum să mă înfurii pe mine.Sunt maestra calmului și stăpânirii de sine.

-Ah,nu ai recunoaște niciodată că am chiar și o infimă influență asupra ta.Buzele tale zic un lucru,dar aura ta îmi spune altceva.

-Andrus,vrei să fii bătut?

-Nu mi-e teamă de nimic,își umflă el pieptul și se bătu cu pumnul în umăr.

Azura râse.

-Chiar nu ți-e teamă de nimic?

-Bine,am exagerat puțin.Cel mai teamă îmi este de ziua în care îți vei găsi Perechea și contactul nostru telepatic se va încheia.Nu aș mai putea sta pe unda ta,riscând să dau de gândurile bărbatului care îți cutreieră mintea.

-Nu-i nimic,te voi comuta pe altă undă,râse ea.Toate au o rezolvare.

-Nu va fi același lucru,și chiar dacă o faci nu voi accepta.Vreau exclusivitate! glumi el.

-Deocamdată o ai.Singurul bărbat care mai este în mintea mea e tata și ocazional Kris.Din afara familiei,tu ești fericitul câștigător.

-Sunt onorat dragă,se înclină el.

Azura îi dădu o palmă peste ceafă,el îi prinse mâna fulgerător și îi săruta podul palmei.Azura simți un fior.Se uită spre el cam derutată,cu ochii mari,întrebându-se ce îi trecea acum prin minte.Acesta o privea amuzat dar văzând ca ea nu gustă amuzamentul lui,îi dădu drumul la mână.Nu spuse nimic,deși aura în mod cert i se apropiase de ea,ca într-o îmbrățișare energetică.

-Trebuie să plec,mă duc să...să mă antrenez în sala obscură.Ne vedem mai târziu poate.Mâine plec în Aragor.Nu ai vrea să vii cu mine?

-Să risc să stric inedita întâlnire din Pădurile Fools?se el.Nu mulțumesc.

-Ce se întâmplă cu tine? De câte ori pomenesc de Fools te comporți de parcă te supără ceva.

-Nu mă supără pădurile cât mă irită piloții de curse,râse el încercând să mascheze de fapt altceva.

-Bine,acestea fiind zise ne vedem diseară dacă ai și tu timp,sau când mă întorc.

-Diseară mă pregătesc cu Instructorul,nu știu dacă pot,replică el puțin înțepat.