UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 2:Genă de războinic

-Curioasă ești de când te știu,surâse el.Nu e nimic greșit în asta.Și știu sigur că într-o zi vei afla și cum este să fii "de cealaltă parte a baricadei".Posibil după Inițiere să ți se ofere o misiune de către Comandament.Atunci vom intra practic în altă lume și vom putea să ne alegem profesia,că avem din ce alege...Slavă Creatorului.

-Abia aștept! De când aveam trei ani eu nu fac altceva decât să studiez.Cunosc limbi străvechi,am învățat istoria,geografia și cultura poporului nostru,matematică superioară și fizică cuantică,politică,economie și industrie.Ce ar mai fi,ah...Antrenamentele,diferitele stiluri de atac și apărare,știu să folosesc peste 50 de arme,să conduc o navă de mici dimensiuni.Am studiat medicina,genetica,bioenergia,filozofia și muzica,pictura și dansul.Acum că am terminat primul ciclu,pot să îmi aleg în sfârșit ceea ce vreau să fac.Dar problema este că nimic din ce este aici nu mă mai atrage.Tânjesc după o misiune Andrus!Vreau,asemeni fratelui meu să merg în voluntariat pe o planetă de categoria a 3-a,să lupt pentru ceva, să ajut pe cineva,să îmi folosesc talentele pentru un scop înalt!

-Și vei avea și această oportunitate,sunt sigur,o liniști Andrus.Toată viața te-ai pregătit pentru asta,ești doxă ce să o mai lungim.Și eu sunt doxă azurio,dar nu sunt așa de perseverent că tine.Și pe mine mă mănâncă călcâiele să plec undeva pe o planetă pustie și uitată de Creator,dar și gândul să stau la plajă fără griji mă îmbie...

-Iar nu mă iei în serios...îl dojeni ea.

-Mare Univers,cum să nu te iau în serios? Ești cea mai responsabilă persoană pe care o cunosc.Și cea mai pregătită da,de asta de multe ori iau bătaie la antrenamente.

-Râzi tu râzi,dar îți tăbăcesc spinarea,mustăci Azura.

-Și...am ajuns.Cu ce vrei să ne antrenăm azi?

Andrus coborî de pe banda și se îndreptă spre un complex de clădiri înalte.O luară spre stânga,spre sectorul dedicat antrenamentelor sportive.

-Aș vrea să trag cu arcul,știu că este departe de ideea de tehnologie ultrasofisticata dar mie îmi place,se confesă el.Mereu m-au atras armele de tip vechi.

-Ei bine,după ce termini mă cauți.Eu mă duc în camera obscură să mă antrenez cu bumerangul.

Azura se plecă cu pași grăbiți...Mai avea atâtea de făcut până la apusul soarelui.Intră în sala obscură și observă cu mare mulțumire că doar ea era acolo.De obicei ceilalți își făceau antrenamentele de dimineață,apoi mergeau la cursuri,prin parcuri,să facă surf sau pur și simplu să se plimbe prin Parcul Central.

Se duse până în vestiar să își ia echipamentul.Acesta consta într-un costum negru,fabricat dintr-un material elastic dar extrem de rezistent care se mula până sub bărbie în cazul în care se putea răni.Se întoarse în camera unde era complet beznă,își prinse părul lung într-un coc,să nu o stânjenească și începu să facă câteva exerciții.Mai întâi luă bumerangul,care semăna cu un cerc metalic,ce avea o grămadă de zimți.Aceștia stăteau în mod normal în interiorul cercului,dar în momentul în care obiectul era aruncat zimții se activau,cu potențialul de a răni letal pe cel care îl folosea.Obiectul se întorcea la destinatar de fiecare dată,iar cel care îl utiliza trebuia să se folosească de toate abilitățile sale,că să prindă obiectul din zbor,înainte de a fi rănit.

"Dacă ar ști tata că iar mă antrenez cu bumerangul și încă pe întuneric,m-ar închide o săptămâna în bibliotecă"se gândi Azura amuzată.

Exercițiile acestea le făcea de când avea 12 ani.La început își testa reflexele pe lumină,apoi a trecut la camera obscură...Un nivel mult mai greu,pentru că aici nu intrau numai reflexele,ci și instinctul,auzul și ecolocația.Azura avea extrem de dezvoltat acest simț,ceea ce îi permitea să fotografieze mental exact locul unde se afla obiectul,după zgomotul acestuia atunci când era aruncat.Nimeni nu mai poseda acest simț pe planetă,în afară de locuitorii oceanului,oamenii-pește cu pielea albastră.Acest lucru a derutat-o pe Azura,gândindu-se în repetate rânduri că Arissa trebuie să îi fi adăugat o genă dubioasă în ADN.