Imperiul sufletelor | Finalizată |

Capitolul 44

Elain Reyes

Întrebarea sa mă ia și nu mă ia prin surprindere, însă mă pune pe gânduri. A pus întrebarea din cauză că a aflat de sarcină sau pentru că asta își dorea să facă când ne-am fi reîntâlnit? Pe deasupra, nu cred să aibă un inel de logodnă la el.

— Ce cerere în căsătorie e asta? Nu te văd într-un genunchi în fața mea... Și unde e inelul? mă rățoi la el și mă mișc ușor în brațele sale, vrând să fiu lăsată jos.

Îmi citește gândurile și dorința mea e îndeplinită, șa câteva secunde fiind din nou cu picioarele pe pământ. Îmi ridic privirea asupra sa și îl văd pus în dificultate, frecându-se cu palma pe după ceafă. Cred că realizează și el acum că asta nu este cu adevărat o cerere în căsătorie, lipsind cel mai important aspect... inelul de logodnă.

— O să mă vezi îngenunchiat... cândva. Și o să vină și inelul. Dar până atunci trebuie să mă asigur că nu mai dispari din viața mea. Că nu mai dispăreți, mai bine spus. Știu că ți-am greșit, însă nu o să o mai fac... Nu aș mai rezista să măcar o zi fără să te văd. Iar acum că vom avea un copil cu atât mai puțin, vreau să fiu cel mai bun tată pe care-l poate avea.

Lacrimile ce le lasă voit să-i păteze obrajii sunt dovada că ceea ce spune este adevărat. Asemenea fiind și mâinile tremurânde ce le apucă pe ale mele. Și nu pot să nu încep a-mi pregăti cuvintele în minte... Deși voiam să mă joc puțin cu mintea sa și să-l fac să creadă că nu voi accepta, nu mă lasă inima să-i fac asta. Am suferit destul amândoi, atât în trecut, când eram încă tineri, dar și acum, în cele cinci luni ce au trecut. Trebuie să încetăm să ne mai facem rău unul celuilalt sau să permitem altora să ne facă rău. Și mai presus de toate, trebuie să ne permitem odată pentru totdeauna să fim fericiți împreună, să visăm la un viitor frumos alături de minunea noastră.

Într-un final îmi fac curaj să-i vorbesc, plasându-mi palmele pe obrajii săi pentru a-l face atent la ceea ce voi spune:

— Am încercat să te țin a distanță, pentru binele meu. Însă nu mi-a reușit, cu toate atacurile tale, adevărurile pe care mi le-ai ascuns, inima mea a preluat controlul. Și nu doar ea, cât și mintea ce îți tot căuta scuze. Ambele au fost împotriva mea, încă de la început. Singura care pot spune că a rămas de partea mea și nu m-a trădat a fost gura, de aceea te-am atacat la rândul meu cu fiecare ocazie. Iar acum, cu ajutorul său îți spun da. Accept să fiu soția ta, însă nu mai vreau să-mi ascunzi nimic.

Când mă aștept mai puțin, cade în genunchi la picioarele mele, înconjurându-mi-le cu brațele sale și lăsând lacrimile să curgă în continuare. Cum de altfel și eu îmi permit să plâng, dar de data asta de fericire. Plâng pentru noi, pentru copilașul nostru, pentru momentele frumoase ce ne așteaptă de azi înainte și de care ne vom bucura împreună.

Poate că vom mai avea mici certuri, discuții în contradictoriu, momente în care nu ne vom vorbi, dar asta e normal în orice cuplu... Ceea ce contează, în schimb, este că din acest moment nimeni nu ne va mai despărții, iar într-o bună zi vom fi cu adevărat o familie. Vom fi soț și soție... Voi fi doamna Fassel.

Mă aplec ușor în jos, trăgându-l în brațele mele și rămânând amândoi acolo jos, plângând și lăsând sentimentele puternice să plutească în aer... Să umple noul nostru cămin de fericire, iubire, bucurie și toate sentimentele frumoase.

— Nu credeam vreodată că va veni această zi. Nu credeam că voi găsi persoana ce-mi va fura inima și mă va face să înnebunesc din cauza a tot ceea ce simt. Dar ai apărut tu, iar astăzi, în acest moment, m-ai făcut cel mai fericit om de pe planetă... Ziua asta e cea mai frumoasă zi din viața mea și cu toate că vor urma multe altele cu mult mai magnifice, nu o voi uita. Nu doar că ai călcat în picioare concepțiile mele greșite, dar mi-ai îndeplinit visul de a mă întoarce în această casă, ai transformat-o mai bine decât aș fi făcut-o eu... Și mai presus de toate, vei fi mama copiilor mei și ai acceptat să fi soția mea, doamna Fassel... Îți promit că-mi vei fi egală în toate, iar toți te vor respecta cum mă respectă pe mine. Când vei vrea să te întorci la muncă, nu vei mai ocupa rolul de secretară, ci vei fi director pe orice departament vei vrea. Orice vei vrea, eu îți voi aduce dorința la realitate, îți promit.