Imperiul sufletelor | Finalizată |

Capitolul 41

Niklas Fassel 

Dacă cândva aveam impresia că timpul trece mult prea repede, ei bine, situația s-a schimbat. Cele cinci luni, o sută cincizeci și trei de zile, trei mii șase sute șaptezeci și două de ore, de la nunta Elysiei, mi s-au părut a fi o eternitate și cu fiecare minut ce trecea dorul de Elain parcă era tot mai profund. Iar odată cu el, sentimentul de vinovăție îmi răscolea întreaga ființă și nu mă lăsa nici măcar pentru o secundă să-mi uit greșeala. Anotimpurile au trecut și ele, primăvara dându-i voie verii să preia control, aducând cu ea fericire pe chipul tuturor, aducând cu ea distracția, ca acum, de câteva săptămâni, să lase loc toamnei, altor momente frumoase și speciale pentru toți. Nu și pentru mine, în schimb... Pentru mine nimic nu s-a schimbat de-a lungul acestor sezoane.

Mi-am petrecut această „eternitate" închis în biroul meu de la hotel mai mult de jumătate din zi, iar restul orelor într-o cameră din același hotel... N-am mai dat pe la apartamentul meu căci unde mă uitam o vedeam și pe Thea, cel puțin amintirile ce le aveam împreună acolo. Nu pot să nu o consider vinovată, într-o oarecare măsură, pentru ce s-a întâmplat... Cum eu ar fi trebuit și aș fi putut în orice clipă să-i mărturisesc adevărul lui Elain, același lucru ar fi putut să-l facă și ea. Și totuși, a ales să o liniștească, să o asigure că suntem doar prieteni... Amândoi avem o parte din vină, dar asta nu mai contează în acest moment căci nu mai avem nicio legătură în prezent. Divorțul a fost semnat și de atunci discuțiile și întâlnirile dintre noi au fost aproape inexistente. 

În mod conștient am depășit o barieră, de la relația de cei mai buni prieteni, am devenit peste noapte soț și soție, iar mai apoi prieteni cu beneficii. Iar asta nu a adus nimic bun relației noastre și cu toate că în perioada dinainte de a o întâlni pe Elain totul părea să fie bine, acum clar nu mai este. Acum e foarte probabil să-mi fi pierdut prietena. Și nu știu dacă să spun că-mi pare rău sau nu, pentru că unei părți din mine îi e dor de momentele din liceu, de dinainte de a ajunge căsătoriți, pe când cealaltă parte din mine se simte oarecum eliberată. Sunt conștient că dacă Elain va accepta să mai avem o relație, un viitor, va pune condiția ca orice relație aș fi avut cu Thea să se încheie. Și de asta e mai bine că s-a sfârșit cum s-a sfârșit și pot fi liber spre a o iubi pe deplin și fără secrete pe femeia mea.

Însă nu pot știi încă cât va mai dura până să o reîntâlnesc... Așa cum m-a sfătuit tata, am lăsat timpul să treacă și cu toate că am continuat să îi trimis mesaje și mail-uri, să o sun din când în când, fără răspuns, bineînțeles, nu am luat un avion spre New York. În fapt, nici nu vreau să mai calc în acel oraș sau să mai deschid un hotel acolo. Atâția ani nu m-am gândit cu adevărat la distanța de aici acolo, la faptul că nu mi-ar fi fost atât de ușor să-l conduc stând în țara mea. Iar de mutat nu m-aș fi mutat acolo când zeci de hotele ale lanțului se află în Europa. Mai bine mă extind în țări de pe continent în care încă n-am făcut-o și mă asigur că totul merge așa cum trebuie decât să-mi asum un risc în New York, orașul în care se află ea, Elain a mea. 

De unde știu că se află acolo? Ei bine, nu cred că ar avea unde altundeva să fie. În plus, Justyn și Zachary, alături de Elysia mi-au confirmat că îi sunt alături acum aproape cinci luni, la câteva zile de după drama din seara nunții.  În schimb, nu au vrut să-mi spună cum este, nici atât să mă țină la curent cu ce face, cu ce are de gând. De-abia dacă mi-au vorbit, iar sora mea cred că e la fel de supărată pe mine pe cum este Elain. De Zachary nici nu mai vorbesc, când a aflat mi-a spus că el credea că suntem cei mai buni prieteni și nu se aștepta să îi ascund atâtea, chiar și lui. Faptul că i-am rănit sora a agravat și mai tare situația, iar acum m-a amenințat că nu mă va lăsa să-mi cunosc nepotul sau nepoata până ce nu o voi împăca pe Elain.