Imperiul sufletelor | Finalizată |

Capitolul 26

Niklas Fassel

Pentru câteva minute ce par a cântări ore și totul din cauza privirii ca de vulpe ce și-o menține asupra mea, nu scoate niciun cuvânt. Stăm unul în fața celuilalt, într-o cabină de probă, eu cu degetele fixate pe nasturii cămășii ce-o închideam, iar ea cu brațele încărcate de hainele ce aveam să le cumpărăm. Pot spune că am un avantaj, dacă cumva își dorește să-mi mai dea o palmă, până să-și elibereze mâinile ei pot deja să fug din fața ei.

Însă asta nu se întâmplă, într-un final dând glas gândurilor ce probabil i-au trecut prin minte în tot acest timp.

— Vom vedea mâine seară ce vei purta la cină. Mai important e în ce mă voi îmbrăca eu, având în vedere că n-am fost anunțată mai devreme. Dar nu-i problemă, plătim și mergem să-mi caut și eu ținuta.

Atât? Atât are de spus după ce m-a privit așa cum prădătorul își privește prada? Unde a dispărut Elain ce e mereu pregătită să îmi dea o palmă? Sau mai bine spus, ce pregătește războinica din ea? Nu se poate să fi stat atâtea minute pe gânduri ca într-un sfârșit să accepte cu atâta calmitate ceea ce urmează să se întâmple. Sigur are ea ceva în minte și probabil e cu mult mai rău decât dacă ar fi reacționat pe moment la ce a aflat.

— OK! e tot ce reușesc să spun, ca mai apoi să-i fac semn să ieșim, iar după ce plătesc cele cumpărate urmez planul spus de ea mai devreme.

Dacă cumpărăturile pentru mine au fost un chin, cele ce vor urma, pentru a-i alege ținuta perfectă blondei, vor fi un adevărat deliciu. Nu pot să nu-mi doresc să o văd în diferite rochii, să-i văd formele scoase în evidență și să-mi dau cu părerea. Căci evident îmi voi da cu părerea, cum și ea a făcut-o în cazul meu. Nu știu peste cine vom mai da la cină, însă știu sigur că vreau să fie îmbrăcată în ceva ce nu va dezvălui prea mult din corpul său. Doar eu am voie să văd mai mult...

— Poți să mă aștepți aici, îmi face semn spre o bancă din fața unui magazin. Voi ieși cât de repede pot.

Nici bine nu mă gândesc la cum va fi să o observ probând diferite ținute că îmi spulberă ea totul, rămânând doar cu gândul. Dar cum vine asta? De ce să nu iau și eu parte la alegerea ținutei ei?

— Nu mai bine te însoțesc? Poate nu reușești să închizi fermoarul rochiei până sus sau poate nu mai poți apoi să o deschizi, ripostez la ordinul ce mi-l dăduse.

— Mă descurc, stai tu liniștit, îmi răspunde și mă lasă în loc, intrând grăbită în magazin.

E evident că nu pot intra în magazin acum, când ea deja a făcut-o și pe deasupra nici nu mă dorește acolo. Aș arată ciudat, cărând atâtea plase după mine și căutând o blondă care probabil m-ar și "renega", spunând că nu ne cunoaștem. Deci, tot ce-mi rămâne de făcut e să aștept, cel mai probabil până înainte de cină căci nu cred că îmi va arăta până atunci ce va purta.

***

Și uite-mă acum, cu o jumătate de oră înainte de ora stabilită pentru cină, oră ce mi-o comunicase domnul Pieter, așa cum promisese, aștept ca Elain a mea să își facă apariția. Bineînțeles, după cum și bănuisem, nu a fost chip să îmi arate ce și-a cumpărat sau să reușesc să îi văd ținuta când a fost în baie sau nu era atentă. Iar acum stau ca pe ace să coboare din camera surorii mele și a lui Zach pentru a o vedea. Exact cum ați auzit, după ce mi-a ales mie o pereche de pantaloni de un albastru închis și o cămașă albă, pe corp, m-a lăsat singur pentru a o ajuta sora mea cu pregătirile.

Astfel m-am procopsit și eu cu Zachary ce nu a dorit să mă ajute. Bine, nici nu avea cu ce să o facă, la mine nu a durat mult să fiu gata. În schimb prietenul meu e întors de când a trebuit să o părăsească pe surioara mea ori mai bine spus, de când Elain i-a furat-o. Iar prin această stare a sa, tot ce a făcut a fost să se amuze pe seama mea. Și nu, oricât l-am întrebat cum stau lucrurile între el și Elysia, nu a vrut să îmi spună nimic. Tot ce mi-a zis a fost că vom afla la plecare decizia lor sau mai bine spus decizia surorii mele.