Imperiul sufletelor | Finalizată |

Capitolul 27

Elain Reyes

Dacă mi-ar fi spus cineva acum o lună că voi merge la o cină, de mână cu un bărbat ce mă va prezenta ca iubita sa, cu toate că nu sunt, încă, i-aș fi râs în față.

Dar totuși, uite-mă aici, de mână cu Niklas Fassel, bucuroasă de titlul primit...

Niklas, cel ce mă intrigă, mă enervează, mă atrage spre el ca un magnet, cel de care mă îndrăgostesc cu fiecare zi ce trece din ce în ce mai mult. Și, mai presus de toate, Niklas cel ce mi-a făcut temerile și ura ce o simt pentru specia masculină să dispară.

Ura ce a luat naștere de la tatăl meu. De la greșelile ce le-a făcut, care m-au afectat. Probabil că nu mă înțelegeți, dar nu-i problemă, nimeni nu o face, uneori chiar nici eu nu mă înțeleg. Dar vă voi povesti... Vă voi spune cum dintr-o familie la început perfectă, totul s-a ruinat, inclusiv gândirea mea și perspectiva asupra relațiilor.

Aveam o familie frumoasă, îmi iubeam părinții și ei mă iubeau pe mine... Sau cel puțin asta credeam pe atunci, în pofida absenței tatălui meu. Pe atunci îmi ziceam că muncește atât pentru a ne fi bine, pentru a avea tot ce ne dorim. Și eram ok cu asta, o aveam pe mama, el nu-mi lipsea atât de mult, nici acum nu o face, dar de la el a plecat totul, el m-a distrus.

Cum? Ei bine, poate că nu mi-a făcut mie ceva în mod direct, poate că el mă iubea, poate o face și acum, însă a făcut ceva ce a afectat-o pe mama...

Anii au trecut și el a început să simtă lipsa distracțiilor și a femeilor tinere, cu forme de invidiat... Și ce a făcut? A înșelat-o pe mama, pe față, pe motiv că nu mai poseda aceeași frumusețe din momentul în care s-au căsătorit. Însă nici nu ar fi avut cum să își păstreze aceleași forme, trecuse printr-o schimbare în momentul în care m-a adus pe lume, cât și atunci când el a forțat-o să facă avort. Schimbarea nu a avut loc doar din punct de vedere fizic, cât și psihic, mama a devenit de nerecunoscut și au ajuns să divorțeze. Doar că nici asta nu i-a ajuns acelui bărbat, căci tată nu îl pot numi, iar în câțiva ani, când totul părea că intrase pe un făgaș normal, a reapărut și a stricat totul.

Eram fericită alături de mama, Zach și tatăl său, Justyn, bărbatul căruia ajunsesem să îi spun tată fiindcă s-a comportat ca atare. Dintre toți bărbații cu care s-a cuplat mama de-a lungul timpului, el a fost diferit, a fost bărbatul perfect, m-a tratat ca pe o prințesă, nu m-a considerat pentru nicio secundă o pacoste, cum au făcut-o alții înaintea sa. Mă bucuram pentru mama, cât și pentru el și pentru cel ce-mi devenise frate, formam o familie frumoasă, însă a trebuit ca tata să se întoarcă și să o recâștige pe mama.

Ajunsese să realizeze că avea nevoie de ea, de mine, de o familie adevărată. De ce?

Ei bine, atunci când un bărbat e tânăr, are bani și afaceri prospere, nu are nevoie și de o familie, de stabilitate, fiind văzut bine de presă cât timp petrece, se distrează în fiecare seară cu altă femeie ori are relații pasagere. Dar asta se schimbă odată ce bărbatul îmbătrânește și fie că își dorește sau nu, are nevoie de o femeie alături, o femeie cu ajutorul căreia să formeze o familie. Doar așa avea să fie văzut bine de presă și de cei din aceeași clasă socială... mergând la petreceri la braț cu soția, lăudându-se cu succesele copiilor, lăsând tuturor impresia de familie fericită, familie perfectă.

La noi nu știu dacă a fost vreodată cazul de așa ceva, însă sunt familii așa, familii ce le invidiam atunci când ai mei s-au despărțit. Chiar și familia lui Zach a fost așa, înainte ca mama sa să moară... Și nici după moartea acesteia nu s-au schimbat multe, tatăl său nemaiavând alte relații până la mama, păstrând căminul unde a locuit câțiva ani cu răposata sa soție intact. El s-a dedicat fiului său, i-a oferit cea mai bună educație, i-a oferit tot ce și-a dorit, s-a lăsat pe el deoparte pentru fiul său, iar pentru asta îl admir profund. Aș fi vrut să am un tată ca el, aș fi putut să-l am chiar pe el dacă al meu nu ar fi intervenit și ar fi dat-o pe mama peste cap.