| Dragoste | Dramă | Ficțiune generală |
Întreaga sa viață s-a învârtit în jurul a două femei, iar acum a ajuns să urască specia feminină și să nu-și dorească să aibă de-a face cu ele. Trecutul și nu neapărat al său, și-a pus amprenta și tot ce-și...
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
Privesc de la unul la celălalt, înaintând spre locul în care se află, timp în care prietenul meu îmi zâmbește și vine în întâmpinarea mea, pe când blonda ne privește indiferent, ba chiar pare deranjată de faptul că i-am întrerupt. Nu-mi pot da seama de ce după ce se auzeau certându-se, câteva secunde mai târziu i-am văzut îmbrățișați... Oare se cunosc? Dacă da, de unde și cum?
Și de parcă gândurile acestea nu sunt de ajuns, atunci când i-am văzut îmbrățișați un sentiment nou, pe care nu l-am mai avut până în prezent a apărut. Unii ar spune că e gelozie și probabil dacă aș fi în locul lor aș spune același lucru, însă nu pot accepta să fie asta... De ce aș fi gelos că s-au îmbrățișat ei doi? Doar nu e mama mea, sora mea, iubita mea încât să mă deranjeze o prezență masculină în jurul ei. E doar secretara mea, blonda ce adoră să mă enerveze, așa cum și eu o fac, nu am absolut niciun motiv să fiu gelos sau să mă enervez pe apropierea dintre ea și prietenul meu.
Cu gândul acesta în minte, încerc să mă abțin și să nu reacționez încât să dau de înțeles că m-a deranjat ceva. Sunt ambi adulți, e problema lor ce fac, eu nu am de ce să mă opun, orice ar fi între ei.
— Niklas, bine te-am găsit! odată ce Zach ajunge în dreptul meu ne îmbrățișăm, bătându-ne unul pe celălalt pe spate și despărțindu-ne în secunda următoare.
— Bine ai venit, îi răspund și dintr-un motiv necunoscut mie privesc spre Elain. Vă cunoașteți? întreb pe un ton degajat și mă prefac indiferent, deși pe dinăuntru știu prea bine că nu sunt deloc așa.
Îmi doresc să știu cărui fapt se datorează îmbrățișarea, cât și disputa dintre ei.
— Nu, nicidecum, însă pot să zic că te-ai ales cu o secretară tare bună, îmi răspunde Zach și zâmbește sugestiv, dându-mi seama că spusele sale au mai multe înțelesuri.
— Și atunci, cărui fapt se datorează cearta, iar mai apoi îmbrățișarea voastră? întreb cu aceeași indiferență și privesc spre prietenul meu, de această dată.
— Draga ta secretară mai să mă dea afară, că cică nu am voie să intru în biroul tău cât timp nu ești tu acolo. Dar până la urmă am lămurit-o în legătură cu scopul vizitei mele și i-am spus cine sunt, iar mai apoi mi-am pus farmecul în joc. Doar mă știi, zâmbește, arătându-și dantura perfectă.
Bineînțeles că îl știu, cum să nu o fac? Băiatul ăsta, prin stilul său casual de a se îmbrăca, alături de motocicleta ce obișnuiește să o conducă și zâmbetul prezent mai mereu pe chipul său face foarte ușor fetele să-i cadă la picioare. Nu există zi în care el să nu flirteze cu vreuna, iar asta o știu de când eram în facultate și oriunde ieșeam o făceam împreună. Și se pare că își continuă și acum „jocul" și secretara mea i-a cam picat în plasă.
— Și totuși, de ce ați simțit nevoia să întrebați? Care ar fi problema dacă ne-am cunoaște? Care e problema că ne-am îmbrățișat? când mă aștept mai puțin blonda începe să vocifereze și să mă ia la întrebări, de parcă ar știi de ce am făcut-o.
